Sediul Parlamentului Romaniei,forul legislativ care are inițiativa adoptării constituției

Adoptarea constituției

Față de conțiunutul și scopurile constituției dintotdeauna s-a pus problema unor forme speciale (proceduri) de adoptare care să pună în valoare supremația acesteia și deosebirile față de restul dreptului dar mai ales față de legile ordinare.Adoptarea constituției trebuie văzută ca un proces complex ,cu profunde semnificații politico-juridice ,proces care se detașează clar prin cel puțin 3 elemente și anume :

  • iniţiativa adoptării constituţiei
  • organul competent (constituantul sau pterea constituantă)
  • modurile de adoptare

1.Adoptarea contituției.Inițiativa adoptării constituției

Cât privește inițiativa adoptării constituției ,se pune problema de a ști ce autoritate sau forță politică ,socială sau statală poate avea această inițiativă.De principiu considerăm că inițiativa adoptării constituției trebuie să aparțină acelui organism statal,politic sau social care,ocupând în sistemul politic al unei societăți locul cel mai înalt(organ suprem ) este cel mai în măsură să cunoască evoluția societății date ,perspectivele sale.

Studiind constituțiile actuale putem observa două aspecte şianume:unele constituţii prevăd cine poate avea iniţiativa adoptării constituţiei.altele nu prevăd acest lucru,ele rezultând din sistemul normativ privind elaborarea legilor.

2.Autoritatea competentă să adopte constituția

În legătură cu adoptarea propriu zisă a constituției se impun mai multe explicații având în vedere că în această privință teoria și practica constituțională a statelor cunoaște mai multe nuanțări.La întrebarea de a ști cine trebuie să aibă dreptul de a adopta o constituție deseori s-a răspuns și se răspunde prin teoria puterii constituante.Prin putere constituantă se înțelege de fapt ,organul care beneficiind de o autoritate politică specială ,are dreptul de a adopta constituția.Puterea constituantă apare sub două forme și anume putere constituantă originară și putere constituantă instituită.Puterea originară intervine atunci când nu există sau nu mai există constituție în vigoare,atunci când apar state noi sau revoluții ,iar puterea constituantă instituită este prevăzută de constituția în vigoare (sau anterioară) atât in ce privește competența ,cât și organizarea și funcționarea ei.Ea poate modifica (se numește și putere de revizuire ) sau adopta o constituție.

În legătură cu teoria puterii constituante se impun unele constatări.Este corectă și verificată în practică teoria conform căreia organismul chemat să adopte o constituție se bucură și trebui să se bucure de o autoritate politică și juridică aparte ,deosebită tocmai pentru că el adoptă legea fcundamentală a unui stat.O asemenea distincție este utilă și actuală pentru că lumea este într-o continuă evoluție și în mod firesc în constituțiile unde se produc transformări fundamentale ale relațiilor politice ,economice și sociale se impune elaborarea unei noi constituții ,expresie a ideii de drept a noilor forțe sociale de guvernământ ,iar această constituție formează noi structuri care nu puteau fi prevăzute de constituțiile anterioare.

Am considerat că „inițiativa adoptării constituției  ” este o temă destul de rar dezbătută dar interesantă ,așa că mai jos adăugăm un curs universitar de drept constituțional care cuprinde tema mai sus menționată.

 

Mai multe cărți de drept puteți găsi și aici

 

 

 

,

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *