Ion Creangă-Povești,povestiri,amintiri.Cartea cuprinde inclusiv Povestea lui Harap-Alb

Basmul cult.Povestea lui Harap Alb

Basmul cult.Povestea lui Harap Alb

 

Vezi oferta de carte romaneasca

Vezi oferta de carte romaneasca

„Povestea lui Harap Alb” este un basm cult,scris de Ion Creangă în anul 1877 și publicat și în revista „Convorbiri literare” ,de către marele poet Mihai Eminescu.Basmul este o specie a genului epic ,în proză mai rar în versuri ,care prezintă evenimente și personaje cu caracter fabulos ,supranatural ,și în care conflictul este între bine și rău ,soldându-se de regulă cu victoria binelui.În mod tradițional ,termenii  „fantastic ” „fabulos și „miraculos” desemnând personaje și situații supranaturale.În prezent ,în teoria literaturii ,se face distincție între fantastic pe deoparte și fabulos și miraculos  pe de altă parte.Fabulosul și miraculosul aparțin indiscutabil supranaturalului.

Să analizăm și caracteristicile basmului cult și diferența față de basmul popular.Basmul popular are toate caracteristicile întregii literaturi folclorice :caracter oral,anonim,colectiv ,tradițional.

Prin contrast ,basmul cult este fixat în scris ,are un autor cunoscut ,este o creație individuală și posedă mai multă originalitate decât basmul cult.

Acum vom trece propriu-zis la analiza literară a basmului cult,Harap-Alb.

Împletirea elementelor reale cu cele fabuloase crează specificul ancestral (străvechi) al basmelor însă în această creație narativă ,Creangă îmbină supranaturalul popular cu evocarea realistă a satului moldovenesc de unde reiese originalitatea unică a acestei creații .

Semnificația titlului reiese din scena în care spânul îl păcălește pe fiul craiului să intre în fântână.

Fiul craiului boboc la treburi din aiestea se potrive;te Spânului și se bagă în fântână fără să-l trasnească prin cap ce i se poate întâmpla.

Naiv ,lipsit de experiență și excesiv de credul,fiul craiului își schimbă statutul din nepot al împăratului Verde în cel de slugă a Spânului

D-acum înainte să știi că te cheamă Harap-Alb ,aista ți-i numele  și altul nu.

Numele lui are sensul de „rob alb” ,deoarece harap înseamnă negru,rob.Devenit sluga spânului,acesta își asumă numele de Harap- Alb,dovedind loialitate și credință față de stăpânul său deoarece jurase pe paloș.el devine robul-țigan ,deși era alb nedumerind chiar pe unchiul său, împăratul Verde ,precum și pe fetele acestuia,simțind pentru el o simpatie spontană.Cu toate acestea flăcăul nu-și încalcă jurământul făcut spânului ,își respectă cuvântul ,rod al unei solide educații primite în copilărie ,de a fi integru și demn ,capabil să-și asume vinovăția cu toate urmările ce decurg din faptul că nu urmase sfatul tatălui.

Vom trece în revistă și câteva lucruri despre momentele subiectului.

Subiectul este simplu,specific basmelor populare,cu eroi și motive populare ,iar ca modalitate narativă ,începutul se bazează pe formula obișnuită inițială :”Amu cică era odată într-o țară „.”Povestea lui Harap-Alb ” este însă un basm cult deoarece autorul este cunoscut ,Ion Creangă,perspectiva narativă fiind aceea de narator omniscient.Narațiunea la persoana a III-a îmbină supranaturalul cu realul,eroii fabuloși cu personajele țărănești din Humuleștiul natal al autorului.Acțiunea are la bază conflictul dintre forțele binelui și răului ,dintre adevăr și minciună,iar deznodământul este reprezentat de triumful valorilor pozitive asupra celor negative.

Expozițiunea relatează faptele ce se petrec într-un ținut îndepărtat ,peste mări și țări ,la capătul lumii.într-un timp mitic.Așadar relațiile temporale și spațiale se  definesc prin evocarea timpului fabulos ,cronologic și a spațiului imaginar nesfârșit.

Amu cică era odată un crai care avea trei feciori și un singur frate mai mare care era împărat într-o țară mai indepărtată pe nume Verde împărat .Cei doi frați nu se văzuseră de multă vreme,iar verii nu se cunoscuseră între ei deoarece împărăția fratelui mai mare era la o margine a pământului ,iar fratele mai mare trăia la o altă margine.

În acest cadru spațio-temporal mitic se derulează într-o înlănțuire cronologică întâmplări reale și fabuloase la care participă personajele basmului.Verde Împărat îi cere fratelui său ,craiul să-i trimită grabnic pe cel mai vrednic și viteaz dintre fii săi ,ca să-i urmeze la tron ,întrucât el avea numai fete.Ca să-i pună la încercare pentru a vedea care dintre ei se simte destoinic a împărăți peste o țară așa de mare și bogată ca aceea,craiul îmbracă o piele de urs și se ascunde sub un pod.Cei doi fii mai mari se sperie de urs,și se întorc rșușinați la curtea craiului care este dezamăgit de neputința lor rostește moralizator :”nici tu nu ești de împărat ,nici împărăția pentru tine „,ceea ce eviden’iaz[ elementele reale ale basmului.

Mezinul , impresionat de am[r[ciunea tatălui se duce în grădină „să plângă în inima sa „.Deodată ” o babă gârbovă de bătrânețe ” îi cere de pomană ,apoi îl învață să-i ceară tatălui său hainele de cand a fost el mire ,desi hainele „sunt vechi și ponosite „,iar „armele ruginite ”  și să pună o tavă cu jăratic în mijlocul hergheliei,i să aleagă acel cal care va veni la jăratic.Urmând sfaturile babei,voinicul pleacă și el la drum,luând carte din partea tatălui ,dar îi iese și lui ursul în cale.el trece de aceast[ probă și prime;te binecuvântarea părintelui său.Craiul își sfătuiește fiul să fie atent și să se fereasca „de omul roș ,iară mai ales de cel spân „,să nu cumva să aibă de-a face cu ei.aici întâlnim cifra magică 3 ,care indică posibila depășire a primei probe de către eroul principal.

Intriga

Fiul craiului și calul pleacă la drum,basmul continuând cu formule mediane tipice „și merg ei o zi,merg două,merg patruzeci și nouă ” până întâlnesc în cale un om spân care se oferă să le fie slugă.vooinicul îl refuză de două ori ,dar spânul îi iese în cale și a treia oară,îmbrăcat altfel și călare pe un cal frumos ,tocmai când fiul craiului se rătăcise prin niște codri întunecoși.Depins să urmeze sfatul tatălui său ,acela de a nu se însoți cu omul spân ,dar se gândește că e țara spânilor pentru că îi mai ieșiseră în cale încă doi ,pe cel de-al treilea îl angajează drept călăuză.În această secvență narativă este inclusă o pauză narativă care întrerupe povestirea și descrie codrii deși și întunecoși ce conturează un peisaj de basm.Ajunși la o fântână care nu avea nici roată nici cumpănă ci numai o scară de coborât până la apă,spânul intră în puț ,umple pleosca ,apoi îl sfâtuiește pe fiul craiului să coboare și el ca să se răcorească.Tânărul îl ascultă pe spân dar acesta trântește capacul fântânii și-l amenință că dacă nu-i povestește totul despre el ,”cine ești,de unde vii și încotro te duci ” acolo îi  vor putrezi oasele.Sub amenințarea morții,fiul de crai jură pe ascuțișul paloșului său că va fi sluga supusă a spânului care se va da drept nepotul împăratului Verde și că va păstra taina până când va muri și iar va învia,anticipând astfel finalul basmului.Spânul îi dă numele de Harap-Alb ,care-l va sluji ,respectându-și cu credință jurământul făcut.

Desfășurarea acțiunii începe odata cu sosirea la palatul împăratului Verde ,unde spânul se dă drept nepotul său ,și înfumurat peste măsură ,îl trimite pe Harap-Alb la grajduri să aibă grijă de calul lui,pentru că altfel va fi vai de pielea lui,dându-i și o palmă ca să țină minte ce i-a spus,pentru că altfel prinde mămăliga coajă.Este de remarcat faptul că există o elipsă narativă,adică trecerea sub tăcere a călătoriei făcuă de erou ca slugă a spânului până la împărăția unchiului său,naratorul sugerând numai că aceasta s-a efectuat.Basmul este structurat pe mai multe secvențe înlănțuite ,care se constituie în tot atatea probe la care este supus protagonistul.Într-o zi având la masă „niște salăți foarte minunate ” care se găsesc foarte greu ,spânul se hotărăște să-și trimită sluga să-i aducă acele bunătăți din grădina ursului.Calul fabulos îl duce pe Harap-Alb în zbor la Sfânta Duminică ,iar aceasta îl ajută să-și îndeplinească misiunea și să treacă proba.Următorul episod are loc după alte câteva zile ,cân împăratul îi arată spânului niște pietre prețioase foarte frumoase,iar acesta își trimite sluga  sa-i aducă pielea cerbului cu cap cu tot .Din nou Sfânta Duminică îl ajută pe Harap-Alb să ia pietrele nestemate și capul cerbului pe care se aflau nestematele și să le ducă spânului,eroul trecând cu bine și peste această probă fabuloasă.

După un timp împăratul dă un ospăț foarte mare în cinstea nepotului său la care au fost invitați împărați,crai,voievozi și alte fețe cinstite ,în timpul petrecerii incitat de poveștile despre fata împăratului Roș ,spânul poruncește degrabă să i-o aducă pe această tânără ,”că altfel te-ai dus de pe fața pământului”.Episodul călătoriei este alc[tuit din mai multe secvențe narative .Pe un pod,Harap-Alb întâlnește o nuntă de furnici,dar acesta nu vrea să le curme viața și trece prin apă.Regina furnicilor îi dă voinicului o aripioară ,ca atunci când va avea nevoie de ea să dea foc aripii.După un timp în călătoria sa,Harap Alb întâlnește un roi de albine.Milos din fire acesta își pune pălăria la dispoziția albinelor până le construiește un cuib.Crăiasa albinelor îi dă o aripă,în caz de va avea nevoie de ea să-i dea foc și ea îi va veni în ajutor.

Acțiunea continuă cu formule mediane „Mai merge el cât merge” și Harap-Alb întâlnește pe rând cinci personaje fabuloase Gerilă,Ochilă,Flămânzilă,Setilă și Păsări-lăți-Lungilă.Călătoria alături de cei cinci oameni ciudați este plină de peripeții ,ca ‘pe unde treceau,pârjol făceau’. Aceștia îȚi sunt tovarăși și la pagubă și la câștig lui Harap-Alb,întrucât el conștientizează că va avea nevoie de ei la curtea împăratului Roș,despre care află că este un om pâclișit (negru la suflet și răutăcios la culme).De aceea Harap-alb consideră că din 5 nespălați câți sunt,i-o veni vreunul de hac.mai întâi îi cazează într-o casă de aramă,căreia i se dă foc pe dedesubt ,dar Gerilă cu buzișoarele sale cele iscusite,suflă de 3 ori,iar casa „rămâne nici fierbinte,nici rece ” ,tocmai bună de dormit într-însa.Următoarea probă este un ospăț cu foarte multe bucate pe care Setilă și flămânzilă le fac să dispară într-o clipă,apoi unul striga că moare de foame,celălalt că crapă de sete,spre disperarea împăratului.Harap-Alb cere fata,însă este supus unei alte probe.El primește zece banițe de mac,amestecat cu nisip și își aduce aminte de aripa pe care i-o dăduse regina furnicilor și duce la îndeplinire și această sarcină.Harap -Alb merge din nou la Împăratul Roș pentru a-i cere fata ,dar acesta refuză și îi supune unei alte probe și anume să-i păzească fata în timp ce aceasta doarme ,”dacă mjurânduși credințăâine s-a afla tot acolo poate să ți-o dau „,altfel „v-ați dus pe copcă „.Cei șase prieteni s-au așezat de pază de la ușa fetei până la poarta împărăției.dar fata împăratului având puteri supranaturale se preface într-o păsărică și zboară nevăzută prin cinci străji.Ochilă și Păsărilă se țin după ea,și cu greu reușesc s-o aducă înapoi în odaia ei.Plin de ciudă împăratul le spune că el mai are o fată luată de suflet ,dar care seamănă cu fiica sa.Dacă Harap-Alb va depăși această probă , „ferice de tine va fi „,dar dacă nu vor reuși ,vor pleca imediat de la curtea împărătească ,pentru că în ura și răutatea sa ,împăratul și-a dat arama pe față și a spus că nu-i mai poate suferi.Harap-Alb dă foc aripii de albină,iar crăiasa albinelor vine la el și îl sfătuiește cum și ce să facă.Crăiasa albinelor îl ajută pe Harap-Alb să o identifice pe fata împăratului ,iar acesta „ovilit și soarbăd la față ” îi urează „să fie vrednic s-o stăpânească,căci el i-o dă din toata inima „,Fata vrea și ea să-l supună unei probe .Trimite calul lui Harap-Alb împreună cu turturica ei să aducă „trei smicele(crenguțe ,nuiele ) de apă vie și apă moartă ” dintr-un loc numai de ea știut ,” acolo unde se bat munții în capete”.Calul se întoarce primul și fata împăratului Roș pornește cu el la drum spre palatul împăratului Verde.

Punctul culminant este reprezentat de momentul în care turturica ajunge la împăratul Verde și anunță sosirea lui Harap-Alb împreună cu fata împăratului Roș.Văzând cât este de frumoasă fata,spânul se repede s-o ia în brațe de pe cal,dar aceasta îl îmbrâncește  și îi spune că a venit acolo pentru Harap-Alb ,căci el este adevăratul nepot al împăratului Verde.Turbat de furie că a fost dat în vileag,spânul îi zboară capul lui Harap-Alb dintr-o lovitură.Calul lui Harap-Alb nu stă deoparte și-l înșfoacă pe spân de cap și zboară cu el în înaltul cerului de unde-i dă drumul și acesta se face praf și pulbere.Fata împăratului Roș are puteri supranaturale ca personaj fabulos pune capul lui Harap-Alb la loc prin ritualuri străvechi,folosindu-se de cele 3 smicele de măr dulce,de apa moartă și de apa vie.Harap-Alb se trezește dintr-un somn adânc,fata îl sărută cu drag și îngenunchează în fața împăratului ca să primească binecuvântarea jurânduși credință.

Deznodământul este unul fericit și constă întotdeauna în triumful valorilor pozitive asupra celor negative .Finalul este fericit și deschis deorece veselia a ținut „ani întregi și acum ține încă”.Compozițional ,basmul conține formule specifice finale prezente și în opera lui Creangă.

Ion Creangă a scris mai multe basme la fel de frumoase .”Povestea lui Harap-Alb” este un basm care te ține și cu sufletul la gură și merită citi pentru că lectura basmelor le face celor mici copilăria mai frumoasă.

Ion Creangă-Povești,povestiri,amintiri

Ion Creangă-Povești,povestiri,amintiri.Cartea cuprinde inclusiv Povestea lui Harap-Alb

Povești,povestiri,amintiri.Cartea cuprinde inclusiv Povestea lui Harap-Alb

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *