Arhive categorii: Drept civil

Contractul de rentă viageră

1.Contractul de rentă viageră.Noțiune,constituire și reglementare

Contractul de rentă viageră este acel act juridic prin care o parte numită credirentier înstrăinează un capital de orice natură altei persoane numită debirentier,în schimbul unei prestații periodice  în bani sau alte bunuri fungibile plătite până la moartea credirentierului.De ce vreau să analizez acest subiect?Pentru că mulți bătrâni sau persoane poate mai tinere,dar aflate în neputință încheie astfel de contracte cu alte persoane carora li se va plăti această rentă viageră.Unii poate au doar interesul să pună mâna pe vreun imobil,casa,apartament ,poate fac greșeala să vă și arunce din casă cât mai repede ,pentru că această rentă viageră va fi succedată și de vreun testament în care va fi prevăzut că persoana care are grijă,se ocupă de nevoile,trebuințele persoanei aflate în nevoie va dobândi și imobilul.Deci acest lucru prezintă interes.să revenim cum se zice la oile noastre.De precizat că atat contractul cât și prestația debirentierului poartă denumirea de rentă viageră.Renta viageră se constituie de obicei în favoarea credirentierului,dar poate fi constituită și pe durata vieții debirentierului sau a unui terț beneficiar.Contractul poate fi încheiat și pe durata vieții mai multor persoane ,urmând ca obligația de plată a rentei să înceteze la data la care decedează ultima dintre aceste persoane.Durata contractului este nedeterminată ,repectiv pe tot restul vieții credirentierului.Astfel caracterul viager ține de esența acestui act juridic special.

2.Caracterele juridice ale contractului de rentă viageră

  1. Renta viageră are un caracter consensual în principiu deoarece se încheie prin simplul acord de voință al părților contractante .Dacă prin renta viageră se transferă un drept real impbiliar contractul trebuie să îmbrace o forma autentică.
  2. Renta viageră este un contract aleatoriu ,deoarece existența și întinderea obligațiilor depind de un viitor și nesigur că se va produce (incert),existând șanse de câștig și de pierdere pentru ambele părți contractante.În cazul în care contractul prevede și prestația periodică în bani ,aceasta se va plăti pe o perioadă determinată ( nu până la sfârșitul vieții celui care înstrăinează lucrul ) ,contractul va fi calificat ca vânzare-cumpărare sau schimb (neputând fi rentă viageră,întrucât lipsește elementul viager,esența acestui contract).
  3. Renta viageră este de regulă un contract cu titlu oneros.întrucât fiecare dintre părți urmăresc un scop patrimonial.Caracterul oneros al rentei este strâns legat de cel aleatoriu.Cand contractul este cu titlu gratuit ,acesta este supus regulilor privitoare la donații și testamente.În acest caz contractul devine o liberalitate întrucât pentru credirentier nu există șanse de pierdere ,iar pentru debirentier nu există șanse de câștig.
  4. Renta viageră este un contract sinalagmatic ,adică din acest contract izvorăsc obligații în sarcina ambelor părți.În cazul în care renta viag eră s-a constituit prin donație ,acest contract devine unilateral ,deoarece numai debirentierul are obligația unei plăți periodice.
  5. Renta viageră are un caracter translativ de proprietate ,caz în care credirentierul va fi ținut de obligația de garanție a vânzătorului.

 

3.Condițiile de validitate al contractului de rentă viageră

În general condițiile de validitate cerute pwntru contractul de rentă viageră ,dacă acesta nu este liberalitate sunt aceleași ca ale contractului de vânzare-cumpărare și anume capacitatea de a contracta,consimțământul ,obiectul contractului și cauza.Această tema va fi analizată într-un viitor articol .Așadar vom trece la efectele contractului de rentă viageră.

4.Efectele contractului de rentă viageră

a) Obligațiile credirentierului

Prin efectele unui contract se înțelege conduita pe care părțile o au de urmat în cadrul executării contractului,inclusiv cel de rentă viageră.Având în vedere caracterul translativ de proprietate al contractului de rentă viageră,credirentierul are obligația de a preda „capitalul „(predare care are semnificația faptului material asemenea contractului de vânzare cumpărare).De asemenea credirentierul este obligat să-l garanteze pe debirentier  contra evicțiunii și a viciilor ascunse la fel ca și vânzătorul .Dacă debirentierul a fost evins(deposedat de bun ) credirentierul trebuie să restituie ratele de rentă proporțional cu evicțiunea suferită (iar dacă lucrul are o valoare mai mare și sporul acumulat până la data evicțiunii conform art.1701 alin.(3 ) C.civ.

b).Obligațiile debirentierului

Debirentierului îî revin două obligații și anume cea de plată a rentei și cea de garanție și rezoluțiune a contractului.

1)Obligația de plată a rentei .

Potrivit art 2242 alin.(2) C.civ. debirentierul trebuie să plătească sumele de bani convenite de părți pe toată durata vieții credirentierului (contractant sau terț beneficiar) ,ori până la decesul terțului (până la moartea căruia credirentierul are dreptul la ratele de rentă.Cuantumul ratelor de rentă viageră se stabilesc de către părți conform voinței acestora.În caz de neplată a rentei credirentierul poatre cere sechestrul și vânzarea bunurilor debirentierului până la concurența unei sume suficiente pentru plata rentei pentru viitor (art. 2550 alin.1 C. Civ.

b) Obligația de garanție și rezoluțiunea contractului

Pentru garantarea obligației de plată a rentei constituită cu titlu oneros ,credirentierul are un privilegiu ,sau după caz de o ipotecă legală asupra capitalului înstrăinat ,asemenea vânzătorului prevede art. 2249 alin.(2) C. civ.Când debitorul nu-și execută obligația principală de plată creditorul rentei cu titlu oneros poate cere rezoluțiunea contractului dacă debirentierul nu depune garanția promisă în vederea executării obligației sale ori o diminuează conform art. 2251 alin (1) C. civ.

5.Încetarea și urmărirea contractului de rentă viageră

Contractul de rentă viageră încetează prin moartea credirentierului (sau a altei persoane în favoarea căreia a fost constituită renta.Renta viageră nu poate înceta prin voința unilaterală a debirentierului.Astfel debirentierul nu se poate libera ,oferind restituirea capitalului și renunțând la restituirea ratelor plătite fiind ținut la plata rentei până la decesul persoanei pe durata căreia a fost constituită renta ,oricât de împovărătoare ar putea deveni prestarea acesteia .Potrivit art. 2253 alin (1 ) C. civ. renta viagera constituită cu titlu gratuit poate fi declarată insesizabilă prin contract.

Contractul de rentă viageră este un act juridic civil important pe care îl închiei în principiu cei aflați în nevoie ,cel mai important lucru e sa aveți grijă pe cine vă puneți baza.Pentru cei interesați, mai jos adăugăm o carte despre contractele speciale.Deși în principiu ea se adresează practicienilor dreptului și studenților acestor facultăți,nimic nu vă împiedică să fiți cât mai bine informați și să citiți despre contracte.Lucrarea tratează contrctele de vanzare-cumpărare,schimb,donație,întreținere,rentă viageră,locațiune,arendare,societate,consignație,tranzacție,joc și prinsoare,mandat antrepriză,transport,expediție.Lucrarea tratează temele în conformitate cu legislația în vigoare.

 

 

 

 

 

 

Drept civil.Partea generală

Drept civil.Partea generală este practic abecedarul dreptului civil,de ce nu al dreptuluiși  nu doar o simplă carte.Această primă parte a dreptului civil este esențială pentru orice jurist.Nu poți fi jurist fără înțelegerea noțiunilor din partea generală a dreptului civil.Partea generală a dreptului civil ne familiarizează cu primele noțiuni de drept cum ar fi normele de drept civil,aplicarea legii civile ,raportul  juridic civil,actul juridic civil ,iar în finalul părții generale ne întâlnim cu prescripția extinctivă.Fără noțiunile enumerate mai sus practic nu avem cum să înțelegem celelalte ramuri ale dreptului.Fix acest lucru il face dreptul civil în partea generală.Raportul juridic civil este un raport volițional ,adică de voință între oameni,contractele încheiate zilnic sunt acte juridice .Partea generală a dreptului civil realizează o clasificare laborioasă a raporturilor juridice,a bunurilor dar mai ales a actelor juridice și tot ea e cap de listă în tematica examenelor de primire sau definitivare în profesiile de avocat sau magistrat .

Cartea pe care o vom adăuga mai jos este în așa fel structurată încât să te ajute să înțelegi noțiunile prezentate sumar mai sus.

 

 

 

O temă interesantă de drept civil este cea referitoare la răspunderea civilă pentru fapta proprie a persoanei fizice

Fișe de procedură civilă

Aceste cărți broșate intitulate „Fișe de procedură civilă” sunt extrem de utile pentru a înv[‘=ța materia .Ele sunt foarte frumos structurate în așa fel încât să poți învăța mult mai simplu și ușor materia pentru diferite examene.Este adevărat ca fișele de procedură civilă sunt concepute mai mult pentru examenele de admitere în profesiile juridice .Ceea ce noi prezentăm aici este cea de-a doua ediție a acestei cărți intitulată „Fișe de procedură civilă ” care a fost revizuită și adăugită cu vreo 350 de pagini,deci a fost adăugat și destul conținut .dacă stăm și analizăm si actualul cod de procedură civilă este și el destul de cuprinzător.Astfel toate explicațiile au fost reactualizate și completate .Au fost adăugate titluri noi precum :

  • taxele judiciare de timbru
  • ajutorul public judiciar în materie civilă
  • măsurile provizorii ]n materia dreptului de proprietate intelectuală
  • contestația privind tergiversarea procesului civil
  • procedura ofertei de plată .Acestea sunt doar câteva dintre noutățile pe care această carte broșată le cuprinde.

Cartea se găsește mai jos

Răspunderea civilă pentru fapta proprie a persoanei fizice

În acest articol vom analiza un subiect deosebit de important cum este răspunderea civilă a persoanei fizice pentru fapta proprie.Cu toate acestea pentru a putea vorbi despre răspunderea civilă delictuală,trebuie mai întâi să analizăm noțiunea de prejudiciu.

1.Prejudiciul,condiție a răspunderii civile a persoanei fizice

Dreptul subiectiv civil

În definiția clasică prejudiciul constă în vătămarea drepturilor suubiective sau a intereselor legitime ale persoanei fizice.Definiția dată de vechiul Cod civil își păstrează actualitatea și în noua reglementare,dar vine cu anumite completări și anume aduce în discuție efectele dăunătoare ale încălcării intereselor legitime ale intereselor persoanei fizice și juridice.Structura definiției doctrinare a prejudiciului rămâne axată în primul rând axată pe vătămarea prerogativelor aflate sub ocrotirea legii,

Dreptul subiectiv civil este posibilitatea conferită de legea civilă subiectului activ,în virtutea căreia acesta poate să aibă o anumită conduită ,poate să pretindă o conduită corespunzătoare (să dea, să facă, să nu facă ceva ) de la subiectul pasiv și să solicite concursul forței coercitive a statului la nevoie.Încălcarea drepturilor subiective angajează fără dubii răspunderea civilă.Astfel sunt susceptibile de recuperare pagubele generate de încălcarea dreptului de proprietate ,dreptului la viață,la integritate fizică și psihică,dreptului la viață,la apărare etc.

Protecția dreptului subiectiv este asigurată pe cale de acțiune.Terminologia juridică discută de acțiunea în justiție,fie pentru a desemna cererea adresată unui organ de jurisdicție în scopul apărării unui drept sau unui interes legal ,fie pentru a identifica diferitele categorii de acțiuni (acțiunea civilă,acțiunea penală etc.).Alteori cuvântul „acțiune ” trimite la dreptul subiectiv a cărei protecție este avută în vedere(acțiunea confesorie,acțiunea în revendicare etc.)În particular ,drepturile subiective civile sunt protejate prin intermediul acțiunii civile.Unele situații de fapt asimilate iintereselor,au dobândit la un moment dat statutul de drepturi subiective.În momentul de față este larg admisă indemnizarea prejudiciului prin ricoșeu ,iar actualul Cod civil o consacră explicit.Astfel potrivit art. 1390 alin. (1) C. civ. persoanele îndreptățite potrivit legii la întreținere din partea victimei decedate au dreptul la despăgubire pentru prejudiciul rezultat prin decesul acesteia.

Nu este suficient prejudiciul pentru ca interesul să fie indemnizat .Astfel nu orice interes lezat deschide calea despăgubirilor.

Interesul legitim a devenit în Noul Cod Civil obiect al protecției normative explicite.Raportul juridic de răspundere civilă se naște ca urmare a încălcării dreptului subiectiv sau atingerii dreptului subiectiv al victimei.Condiția generală enunțată este prezentată după cum paguba este materială sau morală.

Indemnizarea interesului legitim .Traseu jurisprudențial și doctrinar în ceea ce privește răspunderea civilă pentru fapta proprie a persoanei fizice

Aici vom analiza câteva elemente de drept comparat în ceea ce privește răspunderea civilă a persoanei fizice pentru fapta proprie .Orientarea jurisprudenței și a doctrinei a fost în acest sens în decursul timpului.În dreptul român reglementarea explicită a reparării prejudiciului era așteptată.orientarea jurisprudenței și a doctrinei a fost constantă ,ân acest sens,în decursul timpului .După modelul Codului civil francez ,fostul cod civil român intrat în vigoare în 1865 a dispus că este reparabil prejudiciul cauzat prin orice faptă a omului fără alte precizări .În dreptul străin,de exemplu sunt prezente aceleași cerințe în dreptul jurisprudențial din Franța.Într-o primă fază (până în 1937) s-au acordat despăgubiri pentru încălcarea simplului interes legitim.Conceptul care a caracterizat prima etapă s-a sprijinit pe generalitatea termenilor ducându-ne către art. 998 din vechiul nostru Cod civil care făcea referire la răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie.

Într-o a doua etapă (care a debutat prin 1937) a devenit semnificativ criteriul „interesului legitim juridicește protejat „.Se face referire la situația în care concubinajul nu e o situație legitimă,așadar nici unul dintre concubini nu poate cere despăgubiri.Începând cu anul 1970 condițiile pentru indemnizare au fost stabilite și in alte situații cum ar fi:concubinajul să prezinte anumite garanții de stabilitate și să nu prezinte caracter defectuos .În prezent dreptul francez indemnizează simplul interes încălcat ,sub condiția verificării atente a legitimității .

Cerințele interesului indemnizabil

La acest subpunct pe care urmează să îl dezbatem face referire codul nostru civil prin doua rwxte.Astfel art. 1349 alin. (1) C. civ. prevede posibilitatea reparării prejudiciului ,care este consecința încălcării unui drept subiectiv sau unui interes legitim ,iar art. 1359 C.civ. enumeră condițiile pe care le vom discuta aici și anume interesul s[ aparțin[ altei persoane decât autorul atingerii prejudiciabile și interesul să fie legitim.În ceea ce privește prima condiție,Codul civil se referă la situația când persoana este exonerată de răspundere datorită cazului fortuit.Cea de-a doua condiție este ca interesul să fie legitim și serios și să creeze aparența unui drept subiectiv.Doar atunci autorul faptei ilicite este obligat la repararea prejudiciului.Mai multe lucruri despre acest subiect destul de interesant puteți găsi într-o carte,un curs pe care îl vom posta mai jos.

 

 

 

Mai multe cărți de drept civil se pot găsi și aici

De ce am ales să adăugăm aceasta carte aici?Simplu ,pentru că e un curs diferit,vine cu foarte multe exemple din practica judiciară .El devine prietenos pentru cititor.Dreptul civil e o disciplină dificilă,dar citind de aici poți înțelege mai clar conceptele de izvor de oblogații,răspunderea civilă contractuală,delictuală,dinamica și stingerea obligațiilor.

 

 

Calina Jugastru-Drept civil.Obligațiile.Cursul se adresează studenților facultăților de drept .practicienilor dreptului dar și celor interesați de a își cunoaște cât mai bine obligațiile.

Incheierea contractelor

1.Definiție

Încheierea contractelor este tema pe care o vom analiza în acest articol.

Contractul este unul dintre principalele izvoare ale obligațiilor civile.Pentru a înțelege modalitatea de încheiere a contractelor îl vom defini aici.Contractul este definit de Codul civil ca fiind o manifestare de voință a două sau mai multe persoane cu scopul de a naște ,modifica sau stinge raporturi juridice civile.Dacă analizăm definiția contractului ,sesizăm ca ea este cea a actului juridic civil,întrucât contractul nu este altceva decât un act juridic civil ,pe care l-am definit într-un articol mai vechi.

2.Oferta de a contracta

În mod clasic contractul apare ca acord de voință realizat între două sau mai multe persoane ,spre a da naștere așa cum am spus unor efecte juridice.Prin încheierea contractului înțelegem mecanismul formării acordului de voință asupra tuturor clauzelor contractuale.Concursul părților la încheierea contractului se poate descompune într-o ofertă (propunere ) venită de la una dintre părți și acceptarea celeilalte părți.În jurul celor doi termeni -propunere și acceptare -pot interveni discuții,negocieri , modificări ale clauzelor contractuale care definesc procesul pregătirii și încheierii actului juridic.Așadar vom încerca să dăm o definiție ofertei și vom enumera câteva condiții de a contracta.

Oferta sau policitațiunea este propunerea fermă a unei persoane care se angajează să contracteze în condiții determinate ,expuse de oferta sa.Oferta poate proveni de la o persoană care are inițiativa încheierii contractului (persoană care determină și conținutul ofertei ), sau de la o persoană care în funcție de împrejurări ,propune ultimul element esențial al contractului.Oferta poate fi adresată unei persoane determinate (sau prin excepție ) publicului.

a)Condițiile ofertei de a contracta

Pentru a ;ti cum se ]ncheie un contract trebuie să vedem și care sunt condițiile ofertei .În afară de condițiile generale ale consimțământului ,există și câteva condiții speciale cum ar fi :

  • oferta trebuie să fie fermă și neechivocă ,adică să vădească intenția neîndoielnică a autorului de a se angaja juridic ,în caz de acceptare ;
  • oferta trebuie s[ fie precis[ ;i complet[.Codul civil stipuleaz[ c[ o propunere constituie ofert[ de a contracta dac[ aceasta con’ine suficiente elemente pentru formarea contractului.Ofertantul va indica toate elementele esen’iale care fac posibil[ acceptarea.Cel puțin dou[ elemente sunt necesare pentru a fi ]n prezen’a unei oferte :natura contractului propus și obiectul contractului.De exemplu nu este o ofertă valabilă de a încheia vânzarea dacă nu ni se indică bunul vizat și prețul solicitat.
  • oferta trebuie emisă în forma cerută de lege pentru încheierea valabilă a contractului.Această prevedere expresă este inedită dar extrem de utilă.Contractul de donație presupune emiterea ofertei în formă autentică ,așa cum legea cere pentru încheierea valabilă a contractului de donație.

c). Forța obligatorie a ofertei

Oferta ,acceptarea și respectiv revocarea ei își produc efecte numai din momentul în care ele ajung la destinatarul ofertei.

Forța obligatorie a ofertei se analizează diferit după cum propunerea se face unei persoane prezente sau unei persoane care nu se află față în față cu ofertantul :

  • dacă ofertantul și destinatarul ofertei se află față-n față și s-a acordat un termen de acceptare ,oferta trebuie menținută înlăuntrul termenului.
  • dacă ofertantul și destinatarul propunerii de a contracta se află față în față și nu s-a acordat un termen pentru acceptare ,oferta îl obligă pe autorul său ,doar daca oferta a fost acceptată integral și fără rezerve .În această situație acordul de voință se realizează pe loc ,iar ofertantul nu mai poate retracta propunerea.
  • dacă autorul ofertei și destinatarul acesteia nu se află față în față ,se pot naște ipoteze diferite:

-când oferta este însoțită de un termen ( expres sau implicit ) pe care autorul îl fixează pentru acceptare se consideră că el este ținut a nu-și retrage oferta pâna la expirarea termenului ;

– în lipsa unui termen pentru acceptare ,ofertantul poate să-și revoce manifestarea de voință în condițiile legii .Revocarea ofertei nu împiedică încheierea contractului decât dacă ajunge la destinatar înainte ca ofertantul să primească acceptarea, sau după caz înaintea săvârșirii actului sau faptului care determină încheierea contractului.

d )Acceptarea ofertei

1) Noțiune.Condiții

Acceptarea ofertei este expresia voinței destinatarului de a încheia contractul în condițiile descrise de ofertă.Orice act sau orice fapt al destinatarului valorează acceptare ,dacă indică în mod neîndoielnic ,acordul său cu privire la ofertă, respectând modul în care aceasta a fost formulată și dacă ajunge în termen la autorul ofertei .

Pentru a înțelege modul de acceptare al ofertei, va trebui să analizăm la fel ca la ofertă, condițiile acceptării ofertei,acestea fiind condiții speciale:

  • conținutul acceptării să fie în concordanță cu oferta ,din punctul de vedere al conținutului .Orice modificare a condițiilor contractuale se va analiza nu ca o acceptare, ci ca o nouă ofertă ,venită de data aceasta din partea destinatarului inițial.
  • să fie neîndoielnică.Cerința este stipulată în art. 1196 C.civ. care prevede că actele sau faptele destinatarului ofertei să fie neîndoielnice ,așa încât să ateste fără dubiu acordul cu privire la ofertă (adică acceptarea ofertei )
  • să fie exprimată înainte de a interveni caducitatea sau revocarea ofertei.Cu alte cuvinte este necesar ca acceptarea să nu fie tardivă.Acceptarea este tardivă dacă este făcută cu depășirea termenului expres sau a termenului rezonabil.În acest caz contractul se consideră încheiat doar dacă autorul ofertei îl înștiințează de îndată pe acceptant că dorește să perfecteze contractul.
  • părțile au convenit anterior ca oferta urmată de tăcere să valoreze acceptare .De asemenea se consideră că atunci când oferta este exclusiv în interesul destinatarului,tăcerea acestuia înseamnă acceptare.
  • practicile statornicite între părți , uzanțele sau alte împrejurări conferă tăcerii valoarea acceptării.

2)Oferta și antecontractul

Oferta și promisiunea sinalagmatică de a contracta

Oferta este un act juridic unilateral ,în timp ce promisiunea sinalagmatică de a contracta este un act bilateral,întemeiat pe un acord de voință.În cazul vânzării, de exemplu ,promisiunea sinalagmatică este contractul prin care părțile se obligă reciproc să încheie în viitor ,în formă autentică cerută de lege sau stabilită de părți de comun acord pentru însăși formarea contractului ,într-un termen determinat sau nedeterminat ,într-o vânzare-cumpărare ale cărei elemente (lucru vândut și preț au fost deja convenite.

Oferta este doar o propunere de a contracta ,iar promisiunea sinalagmatică se caracterizează prin asumarea reciprocă de a încheia în viitor un anume contract.

Oferta și antecontractul unilateral

Oferta este un act juridic de formație unilalterală ,iar antecontractul este unilateral este un acord de voință ce naște obligații în sarcina unei singure părți (de exemplu proprietarul unui lucru se obligă să-i vândă unei persoane de comun acord cu ea ,la un anumit preț dacă aceasta este de acord.

3)Convenția de porte-fort și oferta

Convenția de porte-fort are ca obiect angajamantul de a-l determina pe terț să încheie sau să ratifice un anumit contract ;oferta este o simplă propunere ,adresată publicului sau unei persoane determinate de a perfecta un contract.

3.Momentul și locul încheierii contractului

A.Momentul încheierii contractului

Întâlnirea valabilă a ofertei și acceptării cunoaște două ipoteze diferite :partenerii de discuție sunt față în față sau convenția se încheie între persoane care nu se află în același loc.

Momentul încheierii contractului între persoane aflate în același loc față în față (avem în vedere și contractele încheiate prin telefon sau pe internet) este momentul realizării acordului de voință ,care coincide cu declararea acceptării ofertei .

Oferta trebuie acceptată de îndată ,integral fără formularea de rezerve.

Între persoane neprezente ,când între ofertă și acceptare trece un anumit interval de timp ,încheierea contractului ridică dificultăți.S-au propus mai multe sisteme după care să se determine momentul încheierii contractului :

  • sistemul emisiunii (declarării ) acceptării ,se întemeiază pe pe raționamentul că acceptarea a fost manifestată ,chiar neexpediată ,acordul de voință între părți este realizat și a dat naștere contractului.Acest sistem nu are utilitate practică ,având în vedere că înainte de expedierea acceptării ,acceptantul poate reveni oricând asupra acesteia.
  • sistemul enu a ajuns la ofertant.De asemenea este criticabil întrucât expeditorul poate revoca acceptarea înainte ca aceasta xpedierii acceptării înțelege momentul încheierii contractului ca fiind momentul când destinatarul ofertei expediază acceptarea,chiar dacă aceasta să ajungă la destinație.
  • sistemul informării potrivit căruia contractul se ]ncheie atunci când ofertantul cunoaște efectiv acceptarea propunerii sale.

Codul civil român recurge la sistemul recepțiunii atunci când contractul se încheie între persoane neprezente.Deci contractul se consideră încheiat atunci când acceptarea ajunge la ofertant, chiar în condițiile în care ofertantul nu ia cunoștință de de acceptare,din motive care nu îi sunt imputabile.

B.Locul încheierii contractului

Identificarea locului unde contractul se formează valabil prezintă importanță îndeosebi sub 2 aspecte.Competența teritorială se determină uneori în funcție de locul acordului de voință.Legea statului pe al cărui teritoriu se încheie contractului este lex causae ,în ce privește condițiile de fond dacă părțile nu au ales o lege aplicabilă contractului lor ,ori dacă nu nu se poate identifica legea cu care acesta deține cele mai strânse legături.

Locul formării contractului este locul realizării acordului de voință ,dacă părțile sunt față în față.}n conformitate cu sistemul recepțiunii ,contractele încheiate între persoane neprezente se încheie la locul unde ofertantul primește corespondența care conține acceptarea.

După cum am spus ,ramura dreptului civil,este cea mai vastă dintre toate ramurile dreptului.În acest articol noi am analizat o foarte mică parte din ceea ce în Drept este cunoscut ca fiind „Teoria general[ a obligațiilor”,cu precădere am analizat și vom mai reveni la unul dintre principalele izvoare ale obligațiilor care este contractul.

Pentru a fi cât mai bine înțeleasă această ramură trebuie studiată și aprofundată ,iar mai jos vom lăsa un link către un curs foarte bine structurat.

Calina Jugastru-Drept civil.Obligațiile-un curs care analizează tematica obligațiilor civile,izvoarele acestora,inclusiv încheierea contractelor

Calina Jugastru-Drept civil.Obligațiile

Mai multe titluri puteți găsi în secțiunea Drept civil

Corneliu Bârsan-Drept civil.Drepturile reale principale-o carte pentru studenții anului II de la Drept ,dar și pentru pregătirea admiterii în profesii juridice

Dreptul de proprietate privată

În acest articol vom dezbate câteva lucruri referitoare la dreptul de proprietate.După cum se știe,dreptul de proprietate îmbracă două forme și anume,proprietatea publică și cea privată.În acest articol vom dezbate doar dreptul de proprietate privată.

1.Definiția dreptului de proprietate privată

Dreptul de proprietate privată este acel drept subiectiv asupra unor bunuri,altele decât cele care alcătuiesc domeniul public în temeiul căruia titularul său exercită posesia ,folosința și dispoziția în putere proprie și interes propriu în limitele determinate de lege.

2.Titularii dreptului de proprietate privată

Din art. 553 alin .(1 ) C.civ . rezultă că titular al dreptului de proprietate privată poate fi orice subiect de drept civil,adică orice persoană fizică sau persoană juridică de drept privat sau de drept public,deci inclusiv statul și unitățile administrativ-teritoriale.În acest sens art. 6 din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar republicată dispune că „domeniul privat al statului și respectiv akl comunelor ,orașelor , municipiilor și județelor este alcătuit din terenurile dobândite prin modurile prevăzute de lege ,precum și din terenurile dezafectate conform legii,din domeniul public.Conform art. 286 alin .(2 ) din O.U.G. 57/2019 privind Codul administrativ ,domeniul public al statului este alcătuit din bunurile prevăzute în art. 136 alin. (3) din Constituție precum și cele prevăzute în Anexa care curinde bunurile care aparțin domeniului public al statului.Conform art. 136 alin.(3) din Constituție „Bogățiile de interes public ale subsolului,spațiul aerian,apele cu potențial energetic valorificabil de interes național ,plajele,marea teritorială,resursele naturale ale zonei economice și ale platoului continental precum și alte bunuri stabilite de legea organică ,fac obiectul exclusiv al proprietății publice „.De precizat e faptul cĂ legea nr. 215/2001 a administrației publice locale a fost abrogată și înlocuită cu O.U.G. 57/2019 privind Codul administrativ.

3.Obiectul dreptului de proprietate privată

Poate forma obiectul dreptului de proprietate privată ,orice bun mobil sau imobil,cu excepția celor care fac obiectul exclusiv al proprietății publice.

4.Conținutul dreptului de proprietate privată

a ) Atributele dreptului de proprietate

Așa cum reiese din conținutul art. 555 C.civ .prin conținutul dreptului de proprietate privată(ca și cel al dreptului de proprietate publică) desemnăm atributele acestui drept care sunt în număr de 3 :

-posesia (jus possidendi )

-dispoziția (jus abutendi )

– folosința (jus fruendi )

1)Posesia

Pe temeiul acestui atribut al dreptului la proprietate privată ,(proprietarul ) are posibilitatea de a exercita o stăpânire efectivă a lucrului în materialitatea sa,,direct și nemijlocit prin putere proprie,și în interes propriu ,fie de a consimți ca stăpânirea să fie exercitată în numele și în interesul lui de către o altă persoană.Un exemplu ar fi cam așa ,mașina unei persoane este lăsată în posesia unchiului său pentru a avea grijă de ea,cat timp el,proprietarul este plecat în străinătate.

2) Folosința

Prin acest atribut se desemnează facultatea conferită titularului dreptului de proprietate privată de a uza de lucrul său și de a pune lucrul în valoare prin exploatarea acestuia în propriul său interes , dobândind în proprietate fructele pe care le poate obține din acesta.Cu referire la fructe ,în doctrina civilă se face referire și la venituri ,însă acestea se includ tot în categoria fructelor ,fiind ceea ce este cunoscut drept fructe civile.

Dobândirea fructelor poate fi rezultatul exploatării directe și nemijlocite a lucrului de către titlularul dreptului de proprietate,dar și al cedării folosinței lucrului către o altă persoană în schimbul unei sume de bani.

3) Dispoziția

Prin acest atribut se înțelege prerogativa titularului dreptului de proprietate privată de a dispune de lucru .Poate fi vorba fie de dispoziția materială,fie de cea juridică.Prin dispoziția materială se înțelege prerogativa titularului dreptului de proprietate de a dispune de substanța lucrului,prin consumare ,transformare sau chiar distrugere ,desigur cu respectarea prevederilor legale.Prin dispoziția juridică se desemnează prerogativa de a înstrăina lucrul sau de a constitui asupra lui drepturi reale în favoarea altor persoane.De reținut că prerogativa dispoziției este specifică dreptului de proprietate și nu se mai întâlnește la nici un alt drept real.

5.Caracterele juridice ale dreptului de proprietate privată

Caracterele juridice ale dreptului de proprietate privată sunt :

-caracterul absoplut

-caracterul exclusiv

-caracterul perpetuu

a ) Caracterul absolut

Titularul dreptului de proprietate privată are posibilitatea de a trage toate foloasele de pe urma lucrului respectiv,de a profita de toată utilitatea pe care i-o conferă acesta și de a efectua toate actele materiale sau juridice conform nevoilor și intereselor sale.Cu toate acestea dreptul de proprietate cunoaște anumite limitări ,adică anumite restricții pe care le vom și analiza.

b ) Caracterul exclusiv al dreptului de proprietate privată

Prin caracterul absolut al dreptului de proprietate privată se înțelege că titularul acestuia exercită singur toate atributele dreptului de proprietate privată ,cu excluderea tuturor celorlalte persoane ,acestea având obligația de a nu face nimic de natură a aduce atingere dreptului titularului.Acest caracter cunoaște unele limitări ,anume atunci când există un dezmembrământ al dreptului de proprietate privată.Firește că aici ne referim la superficie,uz,uzufruct,abitație,servitute etc.

c )Caracterul perpetuu al dreptului de proprietate privată

Prin caracterul perpetuu al dreptului de proprietate se înțelege ,pe de o parte că dreptul de proprietate nu are o durată limitată în timp ,iar pe de altă parte că dreptul de proprietate nu se pierde prin neîntrebuințare din partea titularului.

Mai mult dreptul de proprietate își păstrează calitatea sa abstractă de drept real cât timp lucrul există în sensul că :

  • înstrăinarea lucrului nu este de natură să sting[ dreptul de proprietate,ci dreptul se va regăsi în patrimoniul dobânditorului deci înstrăinarea transmite dreptul de proprietate fără să îl stingă
  • dreptul de proprietate nu se pierde prin moartea titularului .

Și acest caracter al dreptului de proprietate privată cunoaște unele limitări .Astfel în cazul exproprierii este posibil să se schimbe natura și conținutul dreptului.De asemenea unele acțiuni în revendicare sunt totuși prescriptibile extinctiv sau supuse unui termen de decădere.

Analiza dreptului de proprietate cuprinde o sferă ceva mai largă și va urma ca în articolele viitoare să discutăm si despre limitări ,despre circulația juridică a imobilelor dar și despre acțiunile în justiție referitoare la dreptul de proprietate.

Desigur ca materia dreptului civil este una vastă .Una dintre cărțile destul de interesante care tratează problematica drepturilor reale,inclusiv a dreptului de proprietate este scrisă de avocatul Valeriu Stoica și se găsește mai jos .

Corneliu Bârsan-Drept civil.Drepturile reale principale-oferta eMAG

Desigur că mai există și alte cursuri de drept civil care tratează problematica dreptului de proprietate privată și ale drepturilor reale principale.Unul dintre ele este aici.

Moștenirea legală.Clasele de moştenitori

Reguli aplicabile claselor de moștenitori

Moștenirea legală reprezintă transmiterea patrimoniului succesoral ,in virtutea legii ,la persoanele și cotele stabilite de lege.

Rudele defunctului ,sau al celui despre al cărei moştenire este vorba cu vocaţie legală generală ( în linie dreaptă la infinit și colaterale până la gradul IV inclusiv ) sunt organizate pe 4 clase de moștenitori legali distincte ,nu numai prin apropierea față de defunct ,dar şi prin particularităţile lor distincte.

1.Moștenirea legalăClasa I de moștenitori (descendenţii )

Clasa de moștenitori a descendenților este reprezentată de copii defunctului și urmașii lor în linie dreaptă la nesfârșit.Copii defunctului și urmașii acestora,fac parte din clasa I de moștenitori legali cu condiția ca filiația să fie stabilită potrivit legii.Din clasa I mai fac parte și copii adoptați.Prin adopție,adoptatul și descendenții săi dobândesc aceleași drepturi pe care le are copilul din căsătorie.după efectele produse adopția poate fi :cu efecte depline sau cu efecte restrânse.Acest lucru era stipulat in OUG 25/1997 ,dar și în legea ne. 87/1998,care astăzi sunt abrogate.

Așadar astăzi există doar adopţia cu efecte depline şi potrivit art. 145 C.civ. este asimilată în totalitate rudeniei fireşti ,şi deci în actuala reglementare adopţia nu mai poate fi decât cu efecte depline.

a.Dreptul la moştenire al descendenţilor

Potrivit art. 975 C. civ „Descendenții defunctului înlătură moștenitorii din celelalte clase.”.Dacă vin singuri la moștenire ei au dreptul să culeagă întreaga moștenire .Dacă sunt chemați doi sau mai mulți descendenți de gradul I (copiii defunctului sau alți descendenți de grade egale ) fiecare va moșteni în mod egal ,în funcție de numărul lor (pe capete).Dacă descendenții de gradul al II-lea vin la moștenire prin reprezentare ,împărțeala se face pe tulpini și subtulpini ,principiul egalității aplicându-se numai între ramurile din aceeași subtulpină[art. 975 alin. (4) C.civ.].

B.Caracterele drepturilor succesorale ale descendenților

Din dispozițiile Codului civil rezultă că drepturile succesorale ale descendenților au următoarele caractere juridice :

  • descendenții pot veni la moștenire în nume propriu sau prin reprezentare [art. 965 C.civ.]
  • descendenții sunt moștenitori rezervatari ,adică ei beneficiază în puterea legii de de o parte din moștenire,denumită rezervă,cu privire la care sub sancțiunea reducțiunii,autorul nu poate dispune prin liberalități între vii sau pentru cauză de moarte [art.1087 C.civ.].Descendenții defunctului înlătură celelalte clase de moștenitori .
  • descendenții sunt moștenitori sezinari ;ei au „stăpânirea de fapt asupra patrimoniului succesoral” chiar înainte de eliberarea certificatului de moștenitor și fără vreo formalitate ;
  • descendenții sunt obligați să raporteze donațiile,adică sunt ținuți să readucă la masa succesorală bunurile pe care le-au primit cu titlul de donație de la cel care lasă moștenirea [art. 1146 alin.(1) C.civ]

2.Moștenirea legală.Clasa a II-a de moștenitori legali (ascendenții privilegiați și colateralii privilegiați)

Dacă defunctul nu are descendenți ,sau cei iexistenți nu îneplinesc condițiile legale ,sau nu vor să vină la moștenire,legea cheamă la moștenire rudele care fac parte din clasa a II-a de moștenitori [art. 976 alin. (1) C.civ.].clasa a II-a de mo;tenitori este o clasa mixtă.

Clasa a II-a de moștenitori este o clasă mixtă,a ascendenților privilegiați și a colateralilor privilegiați .Ei se numesc privilegiați,deoarece înlătură de la moștenire pe ceilalți ascendenți și colaterali din clase de moștenitori subsecvente .

a ) Ascendenții privilegiați

Ascendenții privilegiați sunt tatăl și mama defunctului,din căsătorie sau din afara căsătoriei,dar și din adopție.

Filiația față de mamă și față de tată

Potrivit art.408 C.civ. filiația față de mamă rezultă din faptul nașterii.Ea se poate stabili și prin recunoaștere sau prin hotărâre judecătorească .

Filiația față de tatăl din căsătorie se stabilește prin recunoaștere sau prin hotărâre judecătorească.De precizat este faptul că în cadrul moștenirii legale,mai vine în concurs cu clasele de moștenitori ,soțul supraviețuitor.Revenind la ascendenții privilegiați,mai putem spune că filiația față de tatăl din afara căsătoriei se recunoaște în principiu prin aceleași modalități și anume prin recunoaștere sau prin hotărâre judecătorească [art. 408 alin. (3) C. civ.].Paternitatea se prezumă ,dacă se dovedește că pretinsul tată a conviețuit cu mama copilului în perioada timpului legal al concepțiunii În doctrină s-a stabilit că dacă această recunoaștere filiației s-a făcut cu scopul de a crea tatălui vocație succesorală ,recunoașterea este lovită de nulitate.

Vocația suucesorală a părinților firești în cazul adopției

În cazul adopției cu efecte depline ,părinții firești ai celui adoptat pierd orice vocație succesorală la moștenirea copilului adoptat întrucât raporturile de rudenie dintre ei încetează.Dacă însă adopția este cu efecte restrânse ,vocația succesorală a părinților firești se menține ,indiferent dacă adoptatorul este soțul unuia dintre părinții firești.

Vocația succesorală a adoptatorului

În cazul adopției cu efecte depline,situație în care adoptatul devine rudă cu adoptatorul și cu rudele acestuia ,vocația succesorală a celui din urmă nu este pusă la îndoială.

În ceea ce privește adopția cu efecte restrânse s-ar pune problema astfel :are adoptatorul voca’țe succesorală la moștenirea lăsată de adoptat,pe motiv că raporturile dintre adoptat și familia firească se păstrează ,iar adopția consimțită de adoptator se face exclusiv în beneficiul celui adoptat și nu invers?

Apreciem că adoptatorul are vocație succesorală la moștenirea lăsată de adoptat întrucât indiferent de tipul adopției există rudenia dintre adoptat,adoptator și rudele acestuia.

Caracterele juridice ale dreptului la moștenire ale ascendenților privilegiați

În studiul moștenirii legale și al claselor de moștenitori trebuie să analizăm și caracterele juridice ale dreptului la moștenire al ascendenților privilegiați.Acestea sunt :

  • ascendenții privilegiați pot veni la moștenire numai în nume propriu nu și prin reprezentare;
  • ascendenții privilegiați sunt moștenitori rezervatari ;
  • ascendenții privilegiați sunt moștenitori sezinari.
Împărțirea moștenirii între ascendenții privilegiați și între aceștia și colateralii privilegiați

Întinderea drepturilor succesorale ale ascendenților privilegiați diferă după cum ascendenții privilegiați vin singuri la moștenire sau în concurs cu colateralii privilegiați.Precizăm că în cazul adopției cu efecte restrânse ,adoptatorul vine la moștenire alături de părinții firești ( care sunt în viață la data deschiderii moștenirii).Deci moștenirea se va împărți în două ,trei sau patru părți.Potrivit art . 978 C.civ. ,dacă ascendenții privilegiați vin la moștenire alături de colateralii privilegiați întinderea drepturilor ascendenților se stabilește astfel :

-când exist[ un singur părinte el va primi 1/4 din moștenire ,restul de 3/4 revenind colateralilor privilegiați ;

-când trăiesc ambii părinți vor culege 1/2 din moștenire (câte 1/4 fiecare ), cealălaltă parte revenind colateralilor privilegiați.

-când la moștenire vin părinții firești alături de adoptator (în cazul adopției cu efecte restrânse ) ei împreună vor culege tot 1/2 din moștenire,pe care o vor împărți în mod egal ,iar restul de 1/2 va fi culeasă de colateralii privilegiați.

B.Colateralii privilegiați

În cadrul clasei a II-a de moștenitori ,legea include și colateralii privilegiați.Colateralii privilegiați sunt frații și surorile defunctului și descendenții acestora până la gradul al IV-lea inclusiv (nepoți și strănepoți de frate/soră).

Colateralii privilegiați sunt frații și surorile defunctului și descendenții acestora pâna la gradul al IV-lea inclusiv.

Caracterele juridice ale dreptului la moștenire al colateralilor privilegiați sunt următoarele :

– colateralii privilegiați pot veni la moștenire numai în nume propriu ;în schimb descendenții lor pot veni la moștenire și prin reprezentare;

– colateralii privilegiați nu sunt moștenitori rezervatari;

-colateralii privilegiați nu sunt moștenitori sezinari ;

3.Moștenirea legală.Clasa a III-a de moștenitori legali(ascendenții ordinari )

Clasa a III-a de moștenitori legali este reprezentată de ascendenții ordinari .Ascendenții ordinari sunt bunicii și străbunicii defunctului fără limita în grad.Acest lucru se întâmplă în situația în care nu există moștenitori din clasele anterioare.Ascendenții ordinari pot fi din adopția cu efecte depline,din rudenie civilă ca efect al adopției .Dacă însă cel decedat a fost adoptat cu efecte restrânse,ascendenții ordinari se vor recruta dintre rudele sale firești.

Referitor la împărțirea moștenirii între ascendenții ordinari facem următoarele precizări și anume că bunicii,străbunicii etc./ sunt chemați la moștenire în ordinea gradului de rudenie,conform principiului proximității,astfel că bunicii ,rude de gradul al doilea îî înlătură de la moștenire pe străbunici ,rude de gradul al III-lea .

Caracterele juridice ale dreptului la moștenire al ascendenților ordinari :

-ascendenții ordinari pot veni la moștenire numai în nume propriu ,nu și prin reprezentare ;

-ascendenții ordinari nu sunt moștenitori rezervatari;

-ascendenții ordinari nu sunt moștenitori sezinari ;

3.Moștenirea legală.Colateralii ordinari

Când vorbim de moștenirea legală nu putem exclude clasa a IV-a de mo;tenitori reprezentat[ de colateralii ordinari.Aceștia sunt unchii și mătușile defunctului ,verii primari și frații sau surorile bunicilor.Dacă defunctul nu are moștenitori din primele 3 clase sau cei existenți nu pot sau nu vor să vină la moștenire,legea cheamă la moștenire pe colateralii ordinari,adică pe rudele colaterale ale defunctului,până la gradul al IV-lea inclusiv,care nu sunt frați sau surori,ori descendenți ai acestora.Colateralii ordinari sunt chemați la moștenire în ordinea gradelor de rudenie astfel :unchii și mătușile defunctului îi înlătură de la moștenire pe verii primari și pe fratele sau sora bunicilor(rude de gradul al IV-lea ).Între colateralii ordinari de grad egal chemați la moștenire se aplică principiul egalității conform art. 983 alin. (5 ) C.civ.Să enumerăm și câteva caracteristici ale clasei colateralilor ordinari :

-colateralii ordinari vin la mo;tenire numai ]n nume propriu,nu ;i prin reprezentare;

-colateralii ordinari nu sunt moștenitori rezervatari ;

-colateralii ordinari nu sunt nici mo;tenitori rezervatari ,nici sezinari,adic[ acestora nu li se cuvine o parte din rezerva succesorală.Moștenitorul sezinar este acela care poate intra în posesia bunurilor fără o atestare prealabilă pe cale judecătorească a calității de moștenitor.

Am încercat să transpunem în revistă modalitatea dobândirii pe cale legală a succesiunii și ordinea claselor de moștenitori legali.În cartea de mai jos găsiți mai multe detalii și este și la un preț bun.

Dumitru C. Florescu-Drept succesoral.Este un curs care cuprinde detaliat moștenirea legală și clasele de moștenitori.

Dumitru C.Florescu-Dreptul succesoral

De asemenea avem câteva cărți interesante în materie de drept succesoral chiar aici

Fișe de Drept civil

Este vorba despre o carte broșată numită „Fișe de drept civil „,scrisă de marele jurist și civilist Gabriel Boroi.Dreptul civil este cea mai vastă ramura din tot dreptul.Această carte cuprinde aproape toate ramurile dreptului civil.Per ansamblu Dreptul civil se studiază timp de 6 semestre (3 ani ) la facultățile de drept.Așadar această carte cuprinde:

  • Partea generală și Persoanele,studiate în primul an al Facultății de Drept ;
  • Drepturile reale principale și Teoria generală a obligațiilor,studiate in cel de-al doilea an;
  • Contractele și succesiunile,studiate in anul III;
  • Dreptul familiei,studiat doar un singur semestru in anul terminal.

Această carte „Fișe de drept civil ” cuprinde tematica din materia dreptului civil pentru examenul de admitere la Institutul Național al Magistraturii (INM ).În al doilea rând această carte se adresează studenților la drept care se pregătesc pentru examenele semestriale,sau cele de licență.În această carte se vorbește despre noțiuni și instituții precum raportul juridic civil și clasificarea acestuia,actul juridic civil,clasificarea,forma și cauzele de nulitate ale acestuia ,prescripția extinctivă și aplicarea ei în anumite spețe în materie de drept civil.De asemenea cartea mai cuprinde şi drepturile reale,dar şi dezmembrămintele dreptului de proprietate (uz ,uzufruct,superficie etc.).De asemenea cartea cuprinde și teoria generală a obligațiilor cu clasificarea izvoarelor lor(contracte,fapte juridice licite și ilicite).Referitor la faptele juridice ilicite, acolo sunt analizate felurile răspunderii civile delictuale și contractuale.Evident ca se mai vorbește si despre dinamica,clasificarea dar și modurile de stingere ale obligațiilor civile .Nu pot lipsi de aici contractele și obligațiile care incumbă pîrților din ele.Dreptul civil se finalizează cu studiul unuia dintre modurile de dobândire a proprietății și anume succesiunile.Tot o ramură a dreptului civil e reprezentată de dreptul familiei care studiază instituții precum căsătoria,adopția,divorțul etc.Cartea aceasta oferă sinteze pentru a ușura modalitatea de învățare pentru admiterea în anumite profesii jridice.Ba mai mult de atât ea cuprinde jurisprudența în materie civilă ,cu tabele care înlesnesc învățarea/reținerea noțiunilor necesare.Cartea despre care am fîcut referire se găsește mai jos și este împărțită în două volume

Gabriel Boroi,Carla- Alexandra Anghelescu-fișe de drept civil

Gabriel Boroi,Carla-Alexandra Anghelescu-Curs de Drept civil.Partea general[.Cuprinde și "Actul juridic civil.Definiție și clasificare".

Actul juridic civil.Definiție și clasificare

Pentru a ne face cât mai bine înțeleși în secțiunea blogului nostru o vom lua sa zicem așa cu începutul și anume cu câteva noțiuni de baza din Partea generala a Dreptului civil.În acest articol vom discuta câte ceva despre actul juridic civil.

1.Definiția actului juridic civil

Actul juridic civil este o moanifestare de voință făcută cu intenția de a produce efecte juridice,adica de a naște,modifica sau stinge raporturi juridice.Elementele definitorii ale actului juridic civil sunt:

-prezența unei manifestări de voință care să provină de la un subiect de drept civil (persoană fizică sau persoană juridică)

-manifestarea de voință trebuie exprimată cu intenția de a naște,modifica sau stinge raporturi juridice.

Acum vom trece strict la clasificarea actelor juridice civile

2.Clasificarea actelor juridice civile

Actele juridice civile se clasifică în funcție de mai multe criterii.

1)În funcție de numărul părților avem :acte juridice unilaterale,bilaterale și multilaterale.

Actele juridice unilaterale sunt acele acte juridice din care reiese voința unei singure părți.Aici putem da ca exemplu de act juridic unilateral testamentul,acceptarea moștenirii,renunțarea la moștenire ,denunțarea unilaterală a unui contract (În măsura în care legea permite).

Actul juridic bilateral reprezintă voința a două părți.Sunt acte juridice bilaterale majoritatea contractelor (vânzare-cumpărare,donație,rentă viageră,locațiune,arendare etc.)

Actul juridic plurilateral este rezultatul voinței concordante (acordului de voințe ) a trei sau mai multor părți.Un asemenea act este contractul de societate civilă ,dacă afost încheiat de cel puțin 3 asociați.

2) După scopul urmărit la încheierea lor deosebim acte juridice cu titlu oneros și cu titlu gratuit.

Actul juridic cu titlu oneros este acela prin care fiecare parte urmărește un interes în schimbul obligațiilor asumate .De exemplu în contractul de vânzare-cumpărare vânzatorul așteaptă sa obțină plata prețului,iar cumpărătorul așteaptă să obțină bunul solicitat.

La rândul lor actele juridice cu titlu oneros se clasifică în acte comutative și acte aleatorii,.Actele comutative sunt acele acte juridice în care la momentul încheierii lor ,existența drepturilor și obligațiilor este certă ,iar întinderea acestora este determinată sau determinabilă.[art 1173 alin (1 ) C civ)].

Actele juridice aleatorii sunt acele acte cu titlu oneros ,prin natura lor sau prin voința părților oferă cel puțin uneia dintre părți șansa unui câștig și o expune totodată la riscul unei pierderi ce depind de un eveniment viitor și incert[art. 1173 alin (2)bC. Civ.].Dintre actele juridice cu titlu oneros aleatorii menționăm contractul de rentă viageră, de întreținere,de joc sau prinsoare ,de asigurare,convenția de constituire a unui uzufruct viager

Actul juridic cu titlu gratuit este acela prin care una dintre părți urmărește să procure celeilalte părți un beneficiu fără să obțină în schimb vreun avantaj.Aici putem include donația,comodatul ,împrumutul de consumație fără dobândă ,împrumutul de consumație.contractul de voluntariat,legatul.Actele juridice cu titlu gratuit se împart în liberaități și acte dezinteresate.Actele dezinteresate sunt acele acte juridice cu titlu gratuit prin care dispunătorul procură un beneficiu cuiva fără sa își micșoreze patrimoniul.Liberalitățile sunt acele acte juridice cu titlu gratuit prin care dispunătorul își micșorează patrimoniul cu folosuk patrimonial procurat gratificatului .Sunt liberalități donația,legatul,mecenatul.

3)După criteriul efectului lor avem acte juridice constitutive,translative,declarative .

Actul juridic constitutiv este acela care dă naștere unui drept subiectiv care nu a existat anterior.Aici putem menționa :instituirea unui uzufruct,contractul prin care se instituie un drept de gaj,contractul de ipotecă,convenția de partaj .Actele juridice translative sunt acelea prin care se stramută un drept subiectiv din patrimoniul unei persoane în patrimoniul altei persoane .Aici putem enumera cateva exemple de acte juridice translative contractul de vânzare cumpărare,donația,cesiunea de creanță.

Actul juridic declarativ este acel act prin care se confirmă sau se consolidează un drept subiectiv preexistent.Aici putem include actul confirmativ ,tranzacția.

4 )În raport cu importanța lor actele juridice pot fi de conservare,de administrare și de dispoziție.

Actele juridice de conservare sunt acelea prin care se urmărește preîntâmpinarea pierderii unui drept subiectiv.Sunt acte de conservare întreruperea unei prescripții ,înscrierea unei ipoteci sau a unui privilegiu somația ,punerea peceților etc.

Actele juridice civile de administrare este acel act juridic prin care se juridice consensuale,solemne,urmărește o normală punere în valoare a unui bun sau patrimoniu.Sunt considerate acte de administrare :culegerea fructelor,asigurarea unui bun,locațiunea unui bun etc.

5) Un alt criteriu de clasificare al actelor juridice este în funcție de modul lor de formare.Aici avem acte juridice consensuale,solemne și reale.

Actele juridice consensuale sunt acelea care iau naștere prin simpla manifestare de voință a părții sau a părților neînsoțită de nici un fel de formă.Aici putem include o largă varietate de contracte pentru care nu este necesară forma scrisă.Despre forma actului juridic civil vom discuta într-un articol viitor.

Actul juridic solemn este acel act juridic pentru care nu este suficientă doar simpla manifestare de voință ci acesta trebuie să îmbrace o anumită formă prescrisă de lege.Această formă se cere pentru validitatea actului juridic respectiv (forma ad validitatem).Sunt acte juridice solemne testamentul,donația,contractul de ipotecă etc.

Actul juridic real este acel act juridic pentru care manifestarea de voință trebuie sa fie insoțită și de predarea bunului .Aici putem include ambele forme ale împrumutului,atât cel de folosință cât și cel de consumație,gajul cu deposedare,depozitul ,darul manual etc.

6 ) După criteriul conținutului lor ,actele juridice se clasifică în patrimoniale și nepatrimoniale.

Actele juridic civil patrimonial este acela al cărui conținut este evaluabil în bani.Includem aici drepturile reale și drepturile de creanță.Pentru a fi mai expliciți aici exemplificăm faptul că dreptul de proprietate este un drept patrimonial.

Actele juridice nepatrimoniale sunt acelea ale căror conținut nu este evaluabil în bani .De exemplu înțelegerea unor părinți ca un copil din afara căsătoriei să ia numele unuia dintre ei,sau numele lor reunite este un act juridic civil nepatrimonial.

7)Acte juridice între vii și acte juridice pentru cauză de moarte

Actele juridice între vii(inter vivos ) sunt acele acte juridice care își produc efectele în timpul vieții autorului (necondiționat de moartea acestuia ).Majoritatea actelor juridice sunt acte între vii.

Actele juridice pentru cauză de moarte (mortis causa ) sunt acele acte juridice care își produc efectele după moartea autorului lor,un astfel de act fiind făcut tocmai în considerarea morții acestuia.Un astfel de act este testamentul.

8) Acte juridice civile subiective și acte juridice civile condiție

dupa criteriul rolului voinței părților în stabilirea conținutului lor distingem între acte juridice subiective și acte juridice condiție.

Actele juridice civile subiective sunt acele acte al căror conținut este determinat prin voința autorului sau autorilor lui.Majoritatea actelor juridice sunt subiective.

Actele juridice civile condiție sunt acele acte juridice în care părțile își exprimă voința numai în privința nașterii lui,conținutul acestuia fiind predeterminat de norme de la care părțile nu pot deroga.Ca exemplu de act juridic condiție putem include căsătoria.

9) Acte juridice civile pure și simple și acte juridice afectate de modalități

După legătura lor cu modalitățile (termen,condiție,sarcină) avem acte juridice pure și simple și acte juridice afectate de modalități

Actele juridice pure și simple sunt acele acte juridice care nu sunt afectate de modalități .Enumerăm aici actul juridic de opțiune succesorală,actul juridic de renunțare la moștenire ,recunoașterea filiației,căsătoria,adopția etc.

Actele juridice afectate de modalități sunt acele acte care cuprinde o modalitate (un termen,o condiție,o sarcină).Aici putem enumera câteva contracte :donația ci sarcină,renta viageră,asigurarea )

10 )Acte juridice civile principale și acte juridice civile accesorii

După criteriul raportului dintre ele distingem între acte juridice principale și acte juridice accesorii .

Actele juridice principale sunt acelea care au o existență de sine stătătoare ,existența lor nedepinzând de existența altui act juridic.În circuitul civil cele mai multe sunt acte juridice principale.

Actele juridice accesorii sunt acele acte care nu au o existență de sine stătătoare ,depinzând de încheierea altor acte juridice.Aici putem enumera clauza penală,fidejusiunea,arvuna,contractul de gaj,arvuna,contractul de ipotecă etc.

11)Acte juridice civile cauzale și acte juridice civile abstracte

După legătura cu cauza avem Acte juridice cauzale și abstracte

Actele juridice civile cauzale sunt acele acte care implică analiza cauzei (scopului ) lor ;în cazul în care cauza lipsește,este ilicită sau imorală,acel act juridic este lovit de nulitate.Cele mai multe acte juridice sunt cauzale .

Actele juridice abstracte sunt acelea a căror valabilitate nu depinde de o cauză.Apariția actelor juridice abstracte a fost impusă de nevoile circuitului civil și comercial.Aici vorbim despre titlurile de valoare.

12 ) Acte juridice civile strict personale și acte juridice care pot fi încheiate prin reprezentant

Actele juridice civile strict personale sunt acelea care nu pot fi încheiate decât personal,nefiind nevoie de prezența vreunui reprezentant.Aici pot fi incluse testamentul,căsătoria,recunoașterea unui copil.Deși majoritatea actelor juridice sunt strict personale,ele pot fi încheiate și prin reprezentant.

13 ) Acte juridice numite și acte juridice nenumite

După reglementarea și denumirea lor legală actele juridice sunt numite și nenumite.

Actele juridice numite sunt acelea care au o denumire stabilită prin lege dar și o reglementare proprie.

Prin act juridic nenumit se înțelege acel act juridic care nu se bucură de o reglementare proprie.

14) Acte juridice cu executare dintr-o data și acte juridice cu executare succesivă

O ultima clasificare este cea după modul de executare a actelor juridice ,adica ,dintr-o dată și cu executare succesivă.

Actul juridic cu executare dintr-o dată este acela pentru a cărei executare presupune o singură prestație din partea debitorului.

Actele juridice cu executare succesivă sunt acele acte a căror executare presupun prestații eșalonate.

Aceasta este o clasificare destul de cuprinzătoare a actului juridic civil.Desigur că în viața cotidiană încheiem acte juridice .Pentru cei interesați atașăm aici practic alfabetul dreptului privat care constă în partea introductivă a dreptului civil care se numește Drept civil.Partea generală.Ea cuprinde noțiuni despre aplicarea și interpretarea legii civile,raportul juridic civil ,actul juridic civil cu definiția,clasificarea,condițiile,efectele dar și despre sancțiunea numită nulitate.Ultimul capitol al acestei cărți ii este rezervat prescripției extinctive.Oricum în articolele următoare vom mai analiza unele din aceste instituții.Mai jos este cartea care nu este destinată doar studenților și practicienilor ci și celor interesați.

Drept civil.Partea generală