Fapte și opinii

Întotdeauna este important să distingem între fapt și opinie ,pentru a distinge între veridicitatea și utilitatea informațiilor .Dar uneori informațiile sunt prezentate ca fapte atunci când ele pot constutui doar o opinie și invers.Principala diferență dintre fapt și opinie poate fi sintetizată  astfel:faptul este ceva cunoscut sau dovedit a fi adevărat, în timp ce opinia nu poate fi dovedită ca adevărată.Faptul poate fi întotdeauna verificat cu dovezi.El se poate referi la o informație prezentată ca având o realitate obiectivă ca de exemplu:Fonta este un aliaj casant realizat din fier, carbon ;i alte elemente ;acest fapt poate fi verificat sau dovedit concret folosindu-ne de dovezi ob’inute prin cercet[ri ;tiin’ifice.

Faptul este ceva care a avut loc sau se știe că a existat și care poate fi validat cu dovezi sau chiar măsurat și observat.Un fapt poate fi un eveniment sau o informație bazată pe evenimente reale care pot fi testate prin verificabilitate,adica sunt susținute de dovezi ,statistici,documentație etc.Prin urmare ,el nu este altceva decât un adevăr sau o realitate verificabilă.Faptele există în afara observatorului,adică nu impresia observatorului despre acea realitate.Putem determina dacă un fapt este adevărat prin cercetarea dovezilor ,ceea ce poate implica date ,marturii etc.Adevărul faptului este dincolo de orice argument dacă se poate presupune că dispozitivele de măsurare sau înregistrările sau amintirile sunt corecte.

Termenul „opinie ” este definit ca fiind judecata sau viziunea personală despre un subiect ,care poate fi sau nu fundamentata prin fapte sau cunoștințe certe.Cu alte cuvinte ,o opinie este o afirmație neconcludentă folosită în chestiuni subiective,care nu poate fi dovedită ca adevărată sau falsă.Ea este ceea ce o persoană,gândește despre ceva sau cineva.Prin urmare ,opinia nu este o informație adevărată ci părtinitoare.O opinie este potențial schimbabilă.în funcție de modul in care dovezile sunt interpretate.Trebuie spus întotdeauna care sunt dovezile pe care le avem și cum ne-au determinat să ajungem la opinia respectivă.O opinie este o judecată despre ceva ,adică ceea ce crede cineva despre ceva.Opiniile nu se bazează neaparat pe fapte sau cunoștonțe certe.Deoarece sunt interpretări personale bazate pe cunoștințele și experiența unui individ ,ele nu pot fi verificate cu dovezi concrete.Ele sunt întotdeauna subiective.

Mai jos atașăm o carte care conține foarte multe lucruri interesante despre fapte și opinii dar si mai multe teme interesante din domeniul educației sociale.

Educația socială.Sinteze pentru profesori.Conține și o secțiune interesanta referitoare la fapte și opinii

Persoana și societatea interculturală.Joc de rol

Jocul de rol este o metodă de învățare activă ,bazată pe explorarea experienței participanților oferindu-le un scenariu în care fiecare persoană are un anumit rol de jucat.elementul principal al acesteia este discuția și învățarea mai mult din propria experiență și din a celorlalți.

Jocul de rol este o metodă foarte potrivită de a pune elevii în papucii celulilalt ,mai ales în cadrul orelor de Educație interculturală .Condițiile preliminare sunt de o importanță majoră în atingerea obiectivelor orei.Acestea sunt :

• Cadrul potrivit pentru atingerea obiectivelor ;
• Nevoile și natura specifică a grupului însuși .Scenariul poate fi adaptat conform acestui lucru.Nimeni nu trebuie să fie jignit personal de scenariu sau de jocul cuiva.Poate fi momentul oportun ca profesorul să ofere elevilor anumite roluri pe care nu le vor avea niciodată în viața reală.
• Timp-trebuie să fie suficient timp pentru a avea cât mai multe probleme de discutat după aceea.Este ,de asemenea,necesar să se aloce timp pentru ca participanții să-și înțeleagă rolurile și pentru a intra în pielea lor.
• Observatorii (acei participanți care nu au luat parte la scenariu ) contribuie la discuție pentru că adesea furnizează multe impresii și observații utile.

Foarte adesea le cerem oamenilor să fie toleranți cu noi.Ne întrebăm pe noi înșine cât de toleranți suntem, care sunt limitele noastre pentru toleranță și de ce?Care sunt originile comportamentului nostru cu alți oameni?Această metodă este despre exploatarea experiențelor ,discutarea limitelor ,toleranței ,relațiilor între diferite minorități ,discriminare ,promovarea solidarității.Ca resurse necesare avem elevii clasei și sala de clasă.Toată acțiunea se desfășoară pe durata unei ore de curs.Situația este următoarea :Un grup de refugiați ucrainieni refugiați din calea războiului ajung într-o localitate în care urmează să se stabilească,cu sprijinul autorităților.Localnicii sunt nemulțumiți,pentru că nu au fost consultați și nu sunt de acord ca în localitatea lor să se stabilească străini ce pot fi periculoși .

Roluri :

-grupul refugiaților

-grupul localnicilor

-grupul observatorilor educației

Jocul de rol presupune ca elevii să experimenteze prima întâlnire dintre localnici,ce nu au fost consultați în legătură cu stabilirea refugiaților în localtatea lor ,și refugiații care își doresc cu ardoare să nu fie nevoiți să se întoarcă în țara lor ,ori să fie nevoiți să se plimbe dintr-o localitate în alta , în căutarea unui adăpost.Grupul observatorilor va trebui să se străduiască să fie imparțiali și să constate ,din exterior trăirile și reacțiile fiecărei părți.

Forma de organizare a clasei este  activitatea pe grupe de 7-10 elevi (în funcție de efectivul clasei ) deoarece le dezvoltă inteligența emoțională și valorifică „pilonii educației ” a lui Delors.Conform lui Goleman ,elevii își clădesc încrederea în sine și dezvoltă aptitudinile sociale prin această formă de organizare și participare la activitatea didactică.Pedagogia este o disciplină dificilă, dar și captivantă.Doar învățând-o putem aplica metode de predare eficiente  iar elevii pot înțelege informațiile pe care profesorul le transmite prin intermediul procesului de predare,

Cartea „Pedagogie ” a lui Tudor Marin cuprinde și informații referitoare la metodele interactive printre care se află și jocul de rol

Cartea o găsiți aici

Metoda mozaicului.Caracteristici ale societății contemporane

Metoda mozaicului este o abordare analitică complexă utilizată în studiul societății contemporane. Această metodă se bazează pe ideea că societatea este alcătuită dintr-o varietate de elemente distincte care interacționează și se îmbină pentru a forma un tablou mai mare. Caracteristica principală a metodei mozaicului este analiza detaliată a acestor elemente individuale și a relațiilor lor, urmărind să dezvăluie aspectele specifice ale societății contemporane. Prin aplicarea acestei metode, cercetătorii pot identifica și înțelege mai bine diversitatea și complexitatea societății actuale, permițându-le să obțină o perspectivă mai comprehensivă asupra fenomenelor sociale. Metoda mozaicului reprezintă astfel un instrument valoros în analiza și înțelegerea societății contemporane.

Metoda mozaicului.Caracteristici ale societății contemporane

Una dintre metodele colaborative care îi ajută pe elevi să învețe este metoda mozaicului.Aceasta presupune împărțirea grupului de elevi în mai multe grupe de lucru coordonate de către profesor ,iar participanții trebuie să se ajute unii pe alții să învețe.Metoda poate fi folosită atunci când se citește un text sau când se realizează un studiu de caz ,în orice domeniu al curriculumului sau la orice grupă de vârstă.Ca și alte activități de învățare prin cooperare,metoda mozaic folosește grupuri inițiale (grupurile casă) și grupuri de experți ,care își însușesc cu ajutorul colegilor conținutul corespunzător.

Iată cum poate fi învățat conținutul propus :identitatea și diversitatea culturală.

Metoda mozaicului presupune mai multe etape.Mai întâi se constituie grupurile cooperative sau grupurile casă prin numărarea elevilor până la 4.Fiecare dintre ei va primi o fișă despre aceste grupuri de sunete,și până la sfârșitul orei ,elevii vor trebui să înțeleagă ,să cunoască acel conținut și să aplice informațiile în contexte noi.

Astfel toți elevii cu numărul 1 vor primi o fișă teoretică și practică .Ea conține informații și sarcini de lucru ,legate de cultură cei cu numărul 2 vor primi o fișă care va conține informații și sarcini de lucru legate de identitatea culturală,cei cu numărul 3 vor primi o fișă care va conține informații și sarcini de lucru legate de diversitate și cei cu numărul 4vor primi o fișă care va conține informații și sarcini legate de patrimoniul cultural.Toți cei care au același număr vor forma un grup care vor rezolva sarcinile indicate ,vor clarifica aspectele,vor extrage ideile esențiale ,vor gândi modalități eficiente de predare a conținutului esențial și modalități de verificare a modului de înțelegere a cunoștințelor de către colegii din grupul „casă”.Fiecare elev devine expert pentru subiectul discutat în grupul de experți și devine responsabil de predarea cunoștințelor dobândite celorlalți membri din grupul cooperativ.Dacă elevii din grupurile de experți întâmpină dificultăți de orice natură,profesorul intervine pentru a se asigura de înțelegerea corectă a subiectului.Activitatea din grupul de experți durează circa 15 minute.Fiecare elev expert revine apoi în grupul inițial și prezintă celorlalți coechipieri lucrurile învățate.Colegii pot adresa expertului întrebări pentru a clarifica anumite lucruri.

Expertul,la rândul său ,adreseaz[ colegilor întrebări pentru a se convinge ca toți au înțeles conținutul său.Obiectivul grupului este ca toți membrii acestuia să învețe materialul prezentat și fiecare expert este responsabil de acest lucru.

Pentru a se asigtura ca informația este transmisă corect și este înțeleasă de toată lumea ,profesorul monitorizează în permanență activitatea elevilor și în ultimele 15 minute ale orei se lucrează frontal diferite sarcini de lucru pentru a se aprofunda cunoștințele.

Printre avantajele metodei se numără următoarele :implicarea și responsabilizarea fiecarui elev în activitatea de învățare,interacțiunea la nivelul grupei și al grupului de elevi ,ritmul de lucru susținut și scăderea gradului de anxietate sau disconfort pentru elevii mai timizi sau introvertiți.Printre dezavantaje se numără faptul că metoda implică un anumit timp pentru a fi finnalizată cu succes și un alt aspect este acela că elevilor cărora le lipsesc abilitățile de comunicare sau de înțelegere nu pot contribui optim la performanțele grupului.De aceea este nevoie de înțelegere din partea colegilor,de toleranță și de susținere.Într-un articol mai vechi am discutat despre „Pedagogia centrată pe competențe”,unde am ad[ugat ;i o carte pentru preg[tirea examenelor de titularizare,definitivat și gradul didactic II ,intitulată Sinteze de pedagogie generală.

Nu aș vrea să mă opresc aici,așa că voi mai adăuga aici încă o carte de pedagogie care ne ajută mult la promovarea examenelor pentru ocuparea posturilor didactice,dar si pentru obținerea gradelor didactice .Cartea respectivă este structurată în 4 părți și anume

• prima parte analizează fundamentele pedagogiei (conceptul de educație,structura și funcțiile educației)
• partea a II-a -Teoria și metodologia curriculum-ului -aici este definit conceptul de curriculum ,dar se realizează și o clasificare a tipurilior de curriculum
• partea a III-a analizeaza problemele specifice teoriei și metodologiei instruirii și anume normativitatea didactică,acțiunile realizate la nivelul procesului de învățământ,competențele,metodologia procesului de învățământ ,proiectarea curriculară a activităților organizate în cadrul procesului de învățămant
• partea a IV-a și ultima se refera la Teoria și metodologia evaluării și prezintă strategiile de evaluare,conceptul de evaluare ,dar și instrumentele,metodele și tehnicile de evaluare.

Cărți din domeniul pedagogiei găsiți și aici

Gabriela C. Cristea-Pedagogie Generală

Conservarea și promovarea moștenirii culturale

1. Tradițiile și obiceiurile

Tradiția reprezintă un ansamblu de concepții ,de obiceiuri ,de datini și credințe care se statornicesc istoricește în cadrul unor grupuri sociale sau naționale și care se transmit (prin viu grai ) din generație în generație ,constituind pentru fiecare grup social trăsătura lui specifică.Tradițiile populare sunt izvorâte din experiența și înțelepciunea de viață a poporului,din speranțele și dorințele acestuia ,din dragostea pentru frumos .Printre cele mai inestimabile comori ce definesc și individualizează un popr se numără tradițiile,obiceiurile ,portul popular și folclorul.

Obiceiurile organizează viața unui popor sau comunități prin evenimentele importante ale vieții în vederea influențării,modelării  comportamentului.Obiceiurile se împart în două mari categorii :

1. obiceiuri care marchează diferite evenimente  ce se desfășoară de-a lungul anului (sărbători religioase ,cele legate de nmunca agricolă ,de factorii de mediu ) ce au caracter public și ciclic
2. obiceiuri care marchează diferite momente importante din viața omului (nașterea ,căsătoria sau moartea ) ,desfășurarea lor fiind legată de momente bine determinate ,care nu se repetă

2.Conservarea și promovarea moștenirii culturale

Fiecare element al culturii populare reprezintă o moștenire a poporului ce trebuie transmisă generațiilor viitoare.Identitatea unui popor poate să rămână vie numai prin conservarea și promovarea moștenirii culturale.Pe lângă creațiile populare (doine,balade,basme etc.) cultura tradițională românească ,de exemplu mai cuprinde și arta meșteșugărească (ceramică,prelucrarea lemnului ,țesutul,cusutul,cojocăritul,bucătăria românească etc.).

Dacă pe plan internațional instituția care se ocupă cu patrimoniul cultural din întreaga lume este UNESCO .în țara noastră acest rol îi revine Ministerului Culturii care desfășoară o activitate de protejare,conservare și restaurare a patrimoniului cultural în colaborare cu alte instituții.Sunt multe de discutat în legătura cu această temă sunt multe de spus ,șadar promitem că vom relua sub o formă sau alta despre ceea ce înseamna patrimoniul cultural și moștenirea culturală.Vreau să las mai jos un link care vă va îndrepta către o carte foarte interesantă.

Managementul între culturi-Vadim Dumitrașcu

Pedagogia centrată pe competențe

Dacă până de curând se vorbea în pedagogie despre obiective cadru și operaționale,astăzi vorbim despre pedagogie și educație centrată pe competențe.Să vedem ce reprezintă competențe și de câte feluri sunt.S-a ajuns la concluzia că educația n-ar trebui să se mai bazeze pe îngurgitarea de cunoștințe,pe memorarea mecanică a unor idei ,ci pe formarea unor deprinderi,comportamente vizibile în plan pragmatic.Asistăm în ultimul timp ,la nivel discursiv la o retorică asupra competențelor în jurul cărora s-ar centra învățământul modern,în contrasens cu cel tradițional ,centrat pe cunoștințe .

1.Pedagogia centrată pe competențe.Competența-concept integrator

Competența a devenit un termen de referință în dezvoltarea programelor de formare educațională și profesională sau de reconversie profesională,în evaluarea produselor și serviciilor educaționale,în explicarea și aprecierea unui registru variat de activități sociale inclusiv a rezultatelor sistemului de învățământ .Aproape tot ce înseamnă acțiune de formare a fost „rescris” din perspectiva noului concept.

2.Pedagogia centrată pe competențeCompetența ca instrument al calității și performanței

Schimbările care s-au produs în conținutul muncii,în dinamica profesiunilor pretind tipuri de abordări profesionale.Cunoștințele ,deprinderile sau capacitățile izolate nu mai pot face față provocărilor vieții sau unei anumite profesii ,fiind nevoie de o  învățare la nivel de competență.Tocmai această dinamică a schimbărilor socioprofesionale determină și dinamica/modificarea competen’elor ,continua reconsiderare a acestora.Pe de altă parte ,schimbări se produc și în aria învățării :elevul este confruntat cu o varietate de tipuri de probleme,de situații de învățare ,care de asemenea presupun construcția și valorificarea de competențe.Această reorientare în tabela de valori a educației pretinde odata în plus centrarea curriculumului școlar pe competențe.

3.Pedagogia centrată pe competențeCompetența ca obiectiv al programelor de formare

Majoritatea programelor de formare inițială și continuă din diferite țări se orientează tot mai mult spre construcții centrate pe competențe.

Pedagogia centrată pe competențe în laboratorul de informatică.Aici dobândim competențele digitale

În condițiile în care programele de formare profesională  se bazează pe competențe este necesar ca toate programele educaționale să fie în conocordanță cu această orientare și sa-și asume responsabilitatea dezvoltării competențelor.

Competența este o țintă formării,un obiectiv a ,dar și un rezultat așteptat sau un produs al învățării .Centrarea competenței pe rezultat are consecințe semnificative cum ar fi :

• este o focalizare a procesului de formare pe output-uri nu pe input-uri ;
• pot fi admise trasee diferite de formare care conduc la rezultatul inten’ionat
• timpul de instruire nu mai este ]n mod obligatoriu standard ci variabil ]n funcție de potențialul individului.

Am considerat această temă deosebit de interesantă având în vedere faptul că învățământul actual este centrat pe competențe și nu pe memorarea și reproducerea unor noțiuni.Este evident că trebuie să avem în vedere și studiul părții teoretice al disciplinei pe care o predăm pentru ca educabilul să le poată aplica nu numai la ore ci dacă este cazul și în viața cotidiană.După cum se știe,cadrul didactic este într-o continuă perfecționare și majoritatea profesorilor susțin aproape anual câte un examen (cel de angajare-titularizarea și poate și grade didactice-definitivare,gradele didactice II și I) și ne-am gânit să adăugăm o carte de sinteze de pedagogir pentru definitivat și grade didactice.

Sinteze de Pedagogie Generală

Nu este singura carte utilă pentru pregătirea acestui gen de examen,evident ca nu poate lipsi Pedagogia profesorului Constantin Cucoș care se află aici

1.Educația formală

Prin educație formală desemnăm sistemul educațional de tip școlar ,structural,ierarhic obiectivat în diferite tipuri de școli și cicluri școlare.Educația formală se realizează pe baza unor finalități și obiective explicite ,a unor conținuturi structurate și transmise sistematic de către un personal calificat în acest scop,cadrele didactice.Obiectivele și conținuturile educaționale sunt prevăzute în documentele școlare și sunt transmise de persoane cu pregătire de specialitate ,recunoscute oficial.Caracteristicile educației formale sunt următoarele :

• este o educație instituționalizată
• se realizează prin intermediul procesului de învățământ în funcție de planuri ,programe și manuale ,pe bază de orare și evaluări ,conform politicilor educaționale ,de către un corp profesoral instituționalizat etc.

Acest tip de educație are și dezavantaje subliniate de specialiștii în educație,și anume:

1. predispunerea către :rutin[ ;i monotonie,c[tre reproducerea și memorarea cunoștințelor,către centrarea pe conținuturile și performanțele subliniate în programe și mai puțin pe abordarea unor situații,fapte de viață,rezolvarea unor probleme etc.

2.Educația nonformală

Educația nonformală este  reprezentată de ansamblul activităților educative instituionalizate ,dar care se realizează în afara sistemului formal al educației școlare.Este vorba de influențele educaționale realizate prin intermediul instituțiilor de cultură ,al mass-media etc.Educația nonformală are rolul de a completa și întregi educația formală .Ea se află undeva între acțiunile educative (conștiente în instituții special organizate  etc) și influențele educative(spontane,incidentale etc.) .Educația nonformală are rolul de a completa și întregi educația formală,de a satisface necesitățile sociale și aspirațiile individuale ,de a lărgi și îmbogăți nivelul de cultură ,de a oferi modalități organizate de a petrece timpul liber ,de a lărgi și îmbogăți nivelul de cultură ,de a dezvolta și exersa aptitudinile individuale Educația oficială reprezintă ansamblul fenomenelor educative exercitate în cadrul unor instituții a căror recunoaștere formală conferă siguranța acumulării unor cunoștințe și a dezvoltării personalității conform finalităților educaționale realizate în concordanță cu documentele și regulamentele de politică școlară.Toate celelalte fenomene de politică educativă ,realizate în instituții nonșcolare ale căror influențe sunt nerecunoscute oficial .

Este important de observat că se recunoaște din ce în ce mai mult nu numai rolul educației oficiale ,ci și ocaziile oferite de educația neoficială ,mai exact de programele provenite din afara sistemului de învățământ oficial.Astfel de programe sunt adesea administrate de organizații nonguvernamentale,inclusiv de organizații ale tinerilor.La nivel europeaan acestea din urmă au găsit modalități prin care să-și facă auzită vocea cu privire la problemele educaționale.Astfel s-au creat organizații ale elevilor cum ar fi Uniunea Națională a elevilor din Europa și Biroul de Organizare a Uniunii  Europene a Elevilor ,care este a doua platformă a uniunilor și organizațiilor elevilor ca mărime  din Europa și este activă în învățământul general,secundar și în învățământul profesional secundar.Ele încearcă să faciliteze schimbul de informații ,de experiență și cunoștințe și joacă un rol de diseminare în promovarea de discuții privind tendințe în cadrul sistemelor educaționale oficiale din Europa.

Experții în educație vorbesc despre importanța „depășirii granițelor ” dintre educa’ia oficială și neoficială ,despre promovarea cooperării și comunicării ,care vor ajuta la sincronizarea activităților educaționale și a mediilor de învățare ,pentru a asigura elevilor un set coerent de oportunități.

Educația formală se realizează la standarde europene în băncile Colegiului Național Costache Negri din Galați

Activitățile extrașcolare promovează cooperarea,participarea și învățarea prin experiență.Scopul lor este acela de a încuraja tinerii să gândească,să simtă și să ia atitudine.În aceste activități ,fie că sunt vizite sau proiecte,nu este important dacă se discută despre dreptul la viață sau libertatea de expresie,valorile democratice respectul și toleranța ci este important ca ele să fie învățate într-un mediu și printr-un proces care promovează respectivele valori.

2.Educația informală

Se obiectivează în influențele educaționale nesistematice ,mai mult sau mai puțin spontane și întâmplătoare ,care se exercită asupra individului în contactele și interacțiunile sale cotidiene .

Educația informală se referă la procesul continuu prin care fiecare individ își formează atitudinile ,valorile,abilitățile și cunoștințele prin intermediul influențelor și al resurselor educaționale ale mediului său și prin experiența zilnică (familii ,vecini,întâlniri etc.).Acestea sunt lucruri deosebit de interesante pe care cei interesați le pot găsi într-o carte.Cartea la care facem referire vizează în principiu pregătirea cadrelor didactice pentru examenele de titularizare,dar mai ales avansarea în grade didactice.O recomandăm cu drag întrucât este foarte bine structurată ,dar mai ales cartea explică noțiunile pe înțelesul tuturor.Așadar acesta este motivul pentru care am recomandat-o și celor interesați nu doar celor care se pregătesc pentru susținerea examenelor în cariera didactică.

Pregătire psihopedagogică-Manual pentru definitivat și gradul didactic II

Pentru mai multe titluri vă așteptăm în librăria noastră online,aici

De asemenea puteți beneficia de puncte de fidelitate achiziționând cartea de aici.Aceste puncte de fidelitate le puteți folosi pentru achiziționarea cărților și beneficiați de reduceri.