Vasile Alecsandri-Sfârșit de toamnă

Vasile Alecsandri a publicat pentru prima oară poezia „Sfârșit de toamnă ” în revista „Convorbiri literare ” ]n anul 1868.De altfel ,Alecsandri este și unul dintre revoluționarii pașoptiști .Poezia „Sfârșit de toamnă ” face parte din ciclul de opere literare numit pasteluri.Pastelurile lui Alecsandri constituie primul moment de strălucire a poeziei românești înainte de Eminescu .Ciclul pastelurilor cuprinde un grup de circa 40 de poezii în care autorul reconstituie succesiunea anotimpurilor într-un peisaj animat de prezența oamenilor.Criticul literar Titu Maiorescu consideră că aceste creații lirice „sunt însuflețite de o simțire așa de curată și de puternică a naturei ” și sunt scrise „într-o limbă așa de frumoasă” încât l-au determinat să-l considere pe Vasile Alecsandri drept „Cap al poeziei noastre literare în generația trecută „(adică până la Eminescu .

Ca mod de expunere, poezia „Sfârșit de toamnă ” este o descriere literară de tip tablou.Tabloul se constituie pe două dimensiuni :una terestră ( strofele I,II și IV) și una cosmică (strofa a III-a ).

Acest text se încadrează în genul liric, întrucât dincolo de tabloul descris percepem sentimentele autorului :spaima în fața puterilor naturii ,tristețea determinată de venirea iernii ,neliniștea ,dorul după zilele verii (care pleacă odată cu păsările călătoare ).

Universul operei

În prima strofă venirea iernii este vestită de plecarea păsărilor migratoare (cocostârci și rândunele ) , moment care conduce spre sărăcirea peisajului cunoscut ( „Părăsit-au a lor cuiburi „) și atît de drag poetului .În locul lor se instalează groaza ,iernii reci ,geroase (sentiment exprimat prin metafora „zile rele „.

Neliniștea crescândă a eului liric se reflectă asupra naturii (modificări prin golirea spațiului ):imaginea vizuală din versul al III-lea este însoțită de nostalgii și doruri profunde : „Pribegit-au urmărite de al nostru jalnic dor „.În construcția „jalnic dor ” folosirea epitetului în inversiunea sintactică nuanțează și îmbogățește semnificațiile termenului intraductibil „dor „.

De mare profunzime este și folosirea verbului ” a pribegi ” la forma inversă a perfectului compus ,acesta sugerează o plecare de acasă ,o pribegie fără țintă într-un spațiu al înstrăinării.

Strofa a II-a este inclusă tot în planul terestru de data aceasta fiind înfățiștă moartea vegetalului :câmpia (personificată) devine dezolantă (Vesela verde câmpie acu-i tristă vestezită „),ierburile s-au vestejit ,iar bruma a așternut culori de rugină , ca și când o boală cosmică ar fi atins pământul .

Imaginea sugerează peisaj de sfârșit de toamnă exact așa cum îl vede Alecsandri ,în care se instalează groaza sosirii iernii.

Versurile III și IV din strofa a II-a cuprind o imagine vizuală (cea a frunzelor care cad desprinse de pe ramuri ,așa cum arată și imaginea noastră) și o comparație abstractă ( moartea frunzelor este asemuită cu pierderea iluziilor „dintr-un suflet omenesc „).La realizarea tabloului din strofa a II-a contribuie epitetele : (vesela verde câmpie ,lunca ruginită ) personificarea ( „acu-i tristă „) imaginea vizuală și comparația menționate mai sus , imaginea vizuală ” Lunca bătută de brumă ‘ și altele.

În strofa a III-a ,privirea poetului se îndreaptă spre planul cosmic, tulburat și el de amenințarea iernii.Veniți de la capetele lumii („Din tuspatru părți a lumei „) norii aducători de zăpadă devin fabuloși („Ca balauri din poveste „) înspăimântători.

„Înghițit ” de acești „balauri „,”soarele iubit se-ascunde ” (ca în basmele în care zmeii fură de pe cer astrul luminii ). Lipsa soarelui și prezența corbilor „croncănitori ” dau sentimentul morții totale a lumii.În această strofă se conturează una dintre caracteristicile pastelului lui Alecsandri :alternarea planurilor real/fabulos care apare și în poezia „miezul iernei „.La realizarea acestui tablou contribuie mai multe mijloace artistice : comparația „…se ridica-nalt pe ceruri ,

Ca balauri din poveste ,nouri negri …”) epitetul ” nouri negri plini de geruri ” personificarea soarelui în care se ascunde epitetul ” grozavii nori ” și altele.

În strofa a IV-a ,cu toate că se revine la tabloul terestru , poetul păstrează totuși o notă de fabulos : iarna ” vine pe crivăț călare ” ca și când ar fi un personaj mitologic cumplit.Scăderea luminii diurne „ziua scade ” este născătoare de spaime în lumea vie.Teroarea se răspândește în spațiul atât de calm altădată ,dând naștere unei tânguiri generale ,ca și când s-ar sfârși lumea :”Boii rag ,caii ranchează ,câinii latră la un loc „). Atins și el de boala cosmică , omul devine îngândurat și caută căldura focului.

Din cele expuse până acum înțelegem că poezia „Sfârșit de toamnă ” este o poezie descriptivă , în care este zugrăvit tabloul apropierii iernii .Titlul poeziei fixează intervalul temporal în care are loc contemplarea naturii : sfârșitul toamnei.Mai jos adăugăm un volum de poezii și pasteluri ale poetului pașoptist Vasile Alecsandri.

Vasile Alecsandri-Poezii și pasteluri