Arhive categorii: Proză

Ion Creangă-Povești,povestiri,amintiri.Cartea cuprinde inclusiv Povestea lui Harap-Alb

Basmul cult.Povestea lui Harap Alb

Basmul cult.Povestea lui Harap Alb

 

Vezi oferta de carte romaneasca

Vezi oferta de carte romaneasca

„Povestea lui Harap Alb” este un basm cult,scris de Ion Creangă în anul 1877 și publicat și în revista „Convorbiri literare” ,de către marele poet Mihai Eminescu.Basmul este o specie a genului epic ,în proză mai rar în versuri ,care prezintă evenimente și personaje cu caracter fabulos ,supranatural ,și în care conflictul este între bine și rău ,soldându-se de regulă cu victoria binelui.În mod tradițional ,termenii  „fantastic ” „fabulos și „miraculos” desemnând personaje și situații supranaturale.În prezent ,în teoria literaturii ,se face distincție între fantastic pe deoparte și fabulos și miraculos  pe de altă parte.Fabulosul și miraculosul aparțin indiscutabil supranaturalului.

Să analizăm și caracteristicile basmului cult și diferența față de basmul popular.Basmul popular are toate caracteristicile întregii literaturi folclorice :caracter oral,anonim,colectiv ,tradițional.

Prin contrast ,basmul cult este fixat în scris ,are un autor cunoscut ,este o creație individuală și posedă mai multă originalitate decât basmul cult.

Acum vom trece propriu-zis la analiza literară a basmului cult,Harap-Alb.

Împletirea elementelor reale cu cele fabuloase crează specificul ancestral (străvechi) al basmelor însă în această creație narativă ,Creangă îmbină supranaturalul popular cu evocarea realistă a satului moldovenesc de unde reiese originalitatea unică a acestei creații .

Semnificația titlului reiese din scena în care spânul îl păcălește pe fiul craiului să intre în fântână.

Fiul craiului boboc la treburi din aiestea se potrive;te Spânului și se bagă în fântână fără să-l trasnească prin cap ce i se poate întâmpla.

Naiv ,lipsit de experiență și excesiv de credul,fiul craiului își schimbă statutul din nepot al împăratului Verde în cel de slugă a Spânului

D-acum înainte să știi că te cheamă Harap-Alb ,aista ți-i numele  și altul nu.

Numele lui are sensul de „rob alb” ,deoarece harap înseamnă negru,rob.Devenit sluga spânului,acesta își asumă numele de Harap- Alb,dovedind loialitate și credință față de stăpânul său deoarece jurase pe paloș.el devine robul-țigan ,deși era alb nedumerind chiar pe unchiul său, împăratul Verde ,precum și pe fetele acestuia,simțind pentru el o simpatie spontană.Cu toate acestea flăcăul nu-și încalcă jurământul făcut spânului ,își respectă cuvântul ,rod al unei solide educații primite în copilărie ,de a fi integru și demn ,capabil să-și asume vinovăția cu toate urmările ce decurg din faptul că nu urmase sfatul tatălui.

Vom trece în revistă și câteva lucruri despre momentele subiectului.

Subiectul este simplu,specific basmelor populare,cu eroi și motive populare ,iar ca modalitate narativă ,începutul se bazează pe formula obișnuită inițială :”Amu cică era odată într-o țară „.”Povestea lui Harap-Alb ” este însă un basm cult deoarece autorul este cunoscut ,Ion Creangă,perspectiva narativă fiind aceea de narator omniscient.Narațiunea la persoana a III-a îmbină supranaturalul cu realul,eroii fabuloși cu personajele țărănești din Humuleștiul natal al autorului.Acțiunea are la bază conflictul dintre forțele binelui și răului ,dintre adevăr și minciună,iar deznodământul este reprezentat de triumful valorilor pozitive asupra celor negative.

Expozițiunea relatează faptele ce se petrec într-un ținut îndepărtat ,peste mări și țări ,la capătul lumii.într-un timp mitic.Așadar relațiile temporale și spațiale se  definesc prin evocarea timpului fabulos ,cronologic și a spațiului imaginar nesfârșit.

Amu cică era odată un crai care avea trei feciori și un singur frate mai mare care era împărat într-o țară mai indepărtată pe nume Verde împărat .Cei doi frați nu se văzuseră de multă vreme,iar verii nu se cunoscuseră între ei deoarece împărăția fratelui mai mare era la o margine a pământului ,iar fratele mai mare trăia la o altă margine.

În acest cadru spațio-temporal mitic se derulează într-o înlănțuire cronologică întâmplări reale și fabuloase la care participă personajele basmului.Verde Împărat îi cere fratelui său ,craiul să-i trimită grabnic pe cel mai vrednic și viteaz dintre fii săi ,ca să-i urmeze la tron ,întrucât el avea numai fete.Ca să-i pună la încercare pentru a vedea care dintre ei se simte destoinic a împărăți peste o țară așa de mare și bogată ca aceea,craiul îmbracă o piele de urs și se ascunde sub un pod.Cei doi fii mai mari se sperie de urs,și se întorc rșușinați la curtea craiului care este dezamăgit de neputința lor rostește moralizator :”nici tu nu ești de împărat ,nici împărăția pentru tine „,ceea ce eviden’iaz[ elementele reale ale basmului.

Mezinul , impresionat de am[r[ciunea tatălui se duce în grădină „să plângă în inima sa „.Deodată ” o babă gârbovă de bătrânețe ” îi cere de pomană ,apoi îl învață să-i ceară tatălui său hainele de cand a fost el mire ,desi hainele „sunt vechi și ponosite „,iar „armele ruginite ”  și să pună o tavă cu jăratic în mijlocul hergheliei,i să aleagă acel cal care va veni la jăratic.Urmând sfaturile babei,voinicul pleacă și el la drum,luând carte din partea tatălui ,dar îi iese și lui ursul în cale.el trece de aceast[ probă și prime;te binecuvântarea părintelui său.Craiul își sfătuiește fiul să fie atent și să se fereasca „de omul roș ,iară mai ales de cel spân „,să nu cumva să aibă de-a face cu ei.aici întâlnim cifra magică 3 ,care indică posibila depășire a primei probe de către eroul principal.

Intriga

Fiul craiului și calul pleacă la drum,basmul continuând cu formule mediane tipice „și merg ei o zi,merg două,merg patruzeci și nouă ” până întâlnesc în cale un om spân care se oferă să le fie slugă.vooinicul îl refuză de două ori ,dar spânul îi iese în cale și a treia oară,îmbrăcat altfel și călare pe un cal frumos ,tocmai când fiul craiului se rătăcise prin niște codri întunecoși.Depins să urmeze sfatul tatălui său ,acela de a nu se însoți cu omul spân ,dar se gândește că e țara spânilor pentru că îi mai ieșiseră în cale încă doi ,pe cel de-al treilea îl angajează drept călăuză.În această secvență narativă este inclusă o pauză narativă care întrerupe povestirea și descrie codrii deși și întunecoși ce conturează un peisaj de basm.Ajunși la o fântână care nu avea nici roată nici cumpănă ci numai o scară de coborât până la apă,spânul intră în puț ,umple pleosca ,apoi îl sfâtuiește pe fiul craiului să coboare și el ca să se răcorească.Tânărul îl ascultă pe spân dar acesta trântește capacul fântânii și-l amenință că dacă nu-i povestește totul despre el ,”cine ești,de unde vii și încotro te duci ” acolo îi  vor putrezi oasele.Sub amenințarea morții,fiul de crai jură pe ascuțișul paloșului său că va fi sluga supusă a spânului care se va da drept nepotul împăratului Verde și că va păstra taina până când va muri și iar va învia,anticipând astfel finalul basmului.Spânul îi dă numele de Harap-Alb ,care-l va sluji ,respectându-și cu credință jurământul făcut.

Desfășurarea acțiunii începe odata cu sosirea la palatul împăratului Verde ,unde spânul se dă drept nepotul său ,și înfumurat peste măsură ,îl trimite pe Harap-Alb la grajduri să aibă grijă de calul lui,pentru că altfel va fi vai de pielea lui,dându-i și o palmă ca să țină minte ce i-a spus,pentru că altfel prinde mămăliga coajă.Este de remarcat faptul că există o elipsă narativă,adică trecerea sub tăcere a călătoriei făcuă de erou ca slugă a spânului până la împărăția unchiului său,naratorul sugerând numai că aceasta s-a efectuat.Basmul este structurat pe mai multe secvențe înlănțuite ,care se constituie în tot atatea probe la care este supus protagonistul.Într-o zi având la masă „niște salăți foarte minunate ” care se găsesc foarte greu ,spânul se hotărăște să-și trimită sluga să-i aducă acele bunătăți din grădina ursului.Calul fabulos îl duce pe Harap-Alb în zbor la Sfânta Duminică ,iar aceasta îl ajută să-și îndeplinească misiunea și să treacă proba.Următorul episod are loc după alte câteva zile ,cân împăratul îi arată spânului niște pietre prețioase foarte frumoase,iar acesta își trimite sluga  sa-i aducă pielea cerbului cu cap cu tot .Din nou Sfânta Duminică îl ajută pe Harap-Alb să ia pietrele nestemate și capul cerbului pe care se aflau nestematele și să le ducă spânului,eroul trecând cu bine și peste această probă fabuloasă.

După un timp împăratul dă un ospăț foarte mare în cinstea nepotului său la care au fost invitați împărați,crai,voievozi și alte fețe cinstite ,în timpul petrecerii incitat de poveștile despre fata împăratului Roș ,spânul poruncește degrabă să i-o aducă pe această tânără ,”că altfel te-ai dus de pe fața pământului”.Episodul călătoriei este alc[tuit din mai multe secvențe narative .Pe un pod,Harap-Alb întâlnește o nuntă de furnici,dar acesta nu vrea să le curme viața și trece prin apă.Regina furnicilor îi dă voinicului o aripioară ,ca atunci când va avea nevoie de ea să dea foc aripii.După un timp în călătoria sa,Harap Alb întâlnește un roi de albine.Milos din fire acesta își pune pălăria la dispoziția albinelor până le construiește un cuib.Crăiasa albinelor îi dă o aripă,în caz de va avea nevoie de ea să-i dea foc și ea îi va veni în ajutor.

Acțiunea continuă cu formule mediane „Mai merge el cât merge” și Harap-Alb întâlnește pe rând cinci personaje fabuloase Gerilă,Ochilă,Flămânzilă,Setilă și Păsări-lăți-Lungilă.Călătoria alături de cei cinci oameni ciudați este plină de peripeții ,ca ‘pe unde treceau,pârjol făceau’. Aceștia îȚi sunt tovarăși și la pagubă și la câștig lui Harap-Alb,întrucât el conștientizează că va avea nevoie de ei la curtea împăratului Roș,despre care află că este un om pâclișit (negru la suflet și răutăcios la culme).De aceea Harap-alb consideră că din 5 nespălați câți sunt,i-o veni vreunul de hac.mai întâi îi cazează într-o casă de aramă,căreia i se dă foc pe dedesubt ,dar Gerilă cu buzișoarele sale cele iscusite,suflă de 3 ori,iar casa „rămâne nici fierbinte,nici rece ” ,tocmai bună de dormit într-însa.Următoarea probă este un ospăț cu foarte multe bucate pe care Setilă și flămânzilă le fac să dispară într-o clipă,apoi unul striga că moare de foame,celălalt că crapă de sete,spre disperarea împăratului.Harap-Alb cere fata,însă este supus unei alte probe.El primește zece banițe de mac,amestecat cu nisip și își aduce aminte de aripa pe care i-o dăduse regina furnicilor și duce la îndeplinire și această sarcină.Harap -Alb merge din nou la Împăratul Roș pentru a-i cere fata ,dar acesta refuză și îi supune unei alte probe și anume să-i păzească fata în timp ce aceasta doarme ,”dacă mjurânduși credințăâine s-a afla tot acolo poate să ți-o dau „,altfel „v-ați dus pe copcă „.Cei șase prieteni s-au așezat de pază de la ușa fetei până la poarta împărăției.dar fata împăratului având puteri supranaturale se preface într-o păsărică și zboară nevăzută prin cinci străji.Ochilă și Păsărilă se țin după ea,și cu greu reușesc s-o aducă înapoi în odaia ei.Plin de ciudă împăratul le spune că el mai are o fată luată de suflet ,dar care seamănă cu fiica sa.Dacă Harap-Alb va depăși această probă , „ferice de tine va fi „,dar dacă nu vor reuși ,vor pleca imediat de la curtea împărătească ,pentru că în ura și răutatea sa ,împăratul și-a dat arama pe față și a spus că nu-i mai poate suferi.Harap-Alb dă foc aripii de albină,iar crăiasa albinelor vine la el și îl sfătuiește cum și ce să facă.Crăiasa albinelor îl ajută pe Harap-Alb să o identifice pe fata împăratului ,iar acesta „ovilit și soarbăd la față ” îi urează „să fie vrednic s-o stăpânească,căci el i-o dă din toata inima „,Fata vrea și ea să-l supună unei probe .Trimite calul lui Harap-Alb împreună cu turturica ei să aducă „trei smicele(crenguțe ,nuiele ) de apă vie și apă moartă ” dintr-un loc numai de ea știut ,” acolo unde se bat munții în capete”.Calul se întoarce primul și fata împăratului Roș pornește cu el la drum spre palatul împăratului Verde.

Punctul culminant este reprezentat de momentul în care turturica ajunge la împăratul Verde și anunță sosirea lui Harap-Alb împreună cu fata împăratului Roș.Văzând cât este de frumoasă fata,spânul se repede s-o ia în brațe de pe cal,dar aceasta îl îmbrâncește  și îi spune că a venit acolo pentru Harap-Alb ,căci el este adevăratul nepot al împăratului Verde.Turbat de furie că a fost dat în vileag,spânul îi zboară capul lui Harap-Alb dintr-o lovitură.Calul lui Harap-Alb nu stă deoparte și-l înșfoacă pe spân de cap și zboară cu el în înaltul cerului de unde-i dă drumul și acesta se face praf și pulbere.Fata împăratului Roș are puteri supranaturale ca personaj fabulos pune capul lui Harap-Alb la loc prin ritualuri străvechi,folosindu-se de cele 3 smicele de măr dulce,de apa moartă și de apa vie.Harap-Alb se trezește dintr-un somn adânc,fata îl sărută cu drag și îngenunchează în fața împăratului ca să primească binecuvântarea jurânduși credință.

Deznodământul este unul fericit și constă întotdeauna în triumful valorilor pozitive asupra celor negative .Finalul este fericit și deschis deorece veselia a ținut „ani întregi și acum ține încă”.Compozițional ,basmul conține formule specifice finale prezente și în opera lui Creangă.

Ion Creangă a scris mai multe basme la fel de frumoase .”Povestea lui Harap-Alb” este un basm care te ține și cu sufletul la gură și merită citi pentru că lectura basmelor le face celor mici copilăria mai frumoasă.

Ion Creangă-Povești,povestiri,amintiri

Ion Creangă-Povești,povestiri,amintiri.Cartea cuprinde inclusiv Povestea lui Harap-Alb

Povești,povestiri,amintiri.Cartea cuprinde inclusiv Povestea lui Harap-Alb

 

Ultima noapte de dragoste

Ultima noapte de dragoste

Opera „Ultima noapte de dragoste întâia noapte de război” a fost scrisă în perioada interbelică în 1930 de către filosoful și dramaturgul Camil Petrescu.

În romanul „Ultima noapte de dragoste ,întâia noapte de război ” este prezentată drama intelectualului lucid ,însetat de sentimentul de iubire ,povestea studentului la filosofie Ștefan Gheorghidiu ,care odată cu începerea războiului ,iubirea dintre el și Ela se sfârșește.

„ultima noapte de dragoste ,întâia noapte de război ” este un roman modern,subiectiv ,de analiză psihologică din mediul citadin ,un roman al experienței și autenticității.

Romanul „ultima noapte de dragoste ,întâia noapte de război ” este unul extrem de captivant ,pendulând între experiențele trăite de protagonistul romanului, Ștefan Gheorghidiu,și anume iubirea și războiul.Persistența cuvântului „noapte” relevă un singur lucru și anume frământările lui Gheorghidiu.

Două dintre temele romanului sunt reprezentate de iubire și de război.O a treia temă ar fi moștenirea.

Dacă ne gândim la limbajul literar ,relatarea și povestirea  din această operă sunt înlocuite de analiză și interpretare ,iar stilul este anticalofil ,adică în această operă predomină frazele scurte claritatea și sobrietatea.

La început este prezentat personajul principal al romanului,studentul Ștefan Gheorghidiu ca sublocotenent rezervist în primăvara anului 1916 .Știm că România a adoptat timp de 2 ani o poziție neutră față de prima conflagrație mondială,intrând în război de-abia în 1916.

O secvență narativă semnificativă a romanului este cea în care Gheorghidiu vede moartea ca pe o alinare în comparație cu frigul de afară.Iată un pasaj interesant din roman este următoarea :”Gândul morții cu tot necunoscutul mi se pare anesteziat.Mă frâmântă cu sâcâitoare grijă și neliniște ,problema dormitului în frig în zorii zilei.”

O altă secvență interesantă este reprezentată de o discuție care a avut loc la popotă despre un bărbat care și-a ucis soția după ce aceasta l-a înșelat ,iar părerile în legătură cu acest subiect sunt împărțite :”Femeia e femeie și casa-i casă ,dacă-i arde de altele să nu se mărite”.Dar capitanul Corbu îi răspunde căpitanului Dimiu :”Femeia trebuie lăsată liberă, să plece când vrea”.

Referitor la cele două părți care compun romanul ,putem spune că una dintre ele exprimă aspirația protagonistului,Ștefan Gheorghidiu către iubirea absolută.Cea de-a doua parte este inspirată din experiența reală a autorului ,din articole și documente ,din jurnalul acestuia din primul război mondial ,fapt ce conferă autenticitate romanului.

În concluzie romanul este unul psihologic,subiectiv, un roman al experienței ,modern ,iar pe baza celor prezentate îl putem încadra în curentul numit modernism.

Este o opera care merită citită,deși ar putea fi înțeleasă mai greu fiind o combinație între filosofic și psihologic,dar odată începută cartea te captivează.Iat-o mai jos.

 

 

Oferta eMAG

 

Mai multe titluri de literatură română găsiți și aici

 

George Călinescu-Enigma Otiliei-un roman reprezentativ al curentului realist ,de tip balzacian al literaturii române

George Călinescu-Enigma Otiliei

Romanul ” Enigma Otiliei ” a fost publicat în anul 1938 .Ca specie,”Enigma Otiliei ” este un roman realist obiectiv ,roman citadin cu elemente de modernitate care aparține perioadei interbelice,o creație realistă balzaciană (aici întâlnim tipologii de personaje ,iar caracterul personajelor este în strânsă legătură cu mediul înconjurător ).

George Călinescu a fost un scriitor,publicist ,critic și istoric literar.

Titlul romanului este format din două substantive,unul comun “enigma” și unul propriu “Otilia”,care surprinde eternul feminin ,ini’ial acest titlu era “Părinții Otiliei ” ,dar a fost schimbat de editor,acesta para neinteresant ,astfel noul titlu va evidenția povestea de dragoste în care Otilia rămâne o enigmă pentru Felix .De fapt Otilia nu avea o enigmă. ci Felix credea că are.

Referitor la titlul romanului ,putem spune că acesta reflectă mai multe planuri și anume viața burgheziei bucureștene ,iubirea ,moștenirea ,paternitatea ,parvenirea etc.

Perspectiva narativă este una obiectivă, naratorul este obiectiv , omniscient ,narațiunea se face la persoana a III-a .Modul de expunere predominant este narațiunea .

Indicii spațio temporali sunt bine precizați “într-o seară de la începutul lui iulie 1909 ,cu puțin înainte de orele zece …”

Acțiunea romanului se desfășoară pe două planuri și anume :unul prezintă destinul lui Felix ,un tânăr care își dorește să devină medic,iar al doilea plan prezintă istoria unei moșteniri, în jurul căreia autorul construiește imaginea societății burgheze din Bucureștiul începutului de secol XX ,planuri care se întrepătrund și se determină reciproc.

Conflictul este unul complex ,pe deoparte avem conflictul dintre Felix și Pascalopol pentru dragostea Otiliei ,dar și conflictul dintre Costache Giurgiuveanu și sora sa Aglae Tulea pentru avere.

Referitor la structura romanului,putem spune că “Enigma Otiliei ” conține 20 de capitole ,fiecare începe cu fixarea reperelor temporale și spațiale.

Relația dintre începutul și finalul romanului este una simetrică ,la început este prezentat Felix Sima,un tânăr inocent pe strada Antim ,care caută locuința lui Costache Giurgiuveanu ,iar în final este prezentat tot Felix,care de data aceasta este un tip matur ,un medic de succes care revine pe strada Antim.

În concluzie opera “Enigma Otiliei ” este una de mare valoare pentru literatura română ,iar în baza datelor prezentate o putem încadra în curenyul literar numit realism.Romanul “Enigma Otiliei ” pe care l-am citit în perioada liceului (Clasa a X-a ) m-a impresionat profund.Mai mult decât cele două planuri prezentate de toate cărțile de analiză literară consider că Felix își atinge scopul de a deveni medic,dar cu un cost,acela al despărțirii de persoana iubită.Este un roman captivant.s-ar spune destinat tinerilor,dar nu e deloc așa pentru că această cartee merită citită la orice vârstă.Cartea se găsește mai jos

Enigma Otiliei-un roman reprezentativ al curentului realist ,de tip balzacian al literaturii române

Enigma Otiliei-un roman reprezentativ al curentului realist ,de tip balzacian al literaturii române

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ofertă Libris

Ofertă eMAG

Ofertă elefant.ro

Pentru alte opere din literatura română puteți accesa și secțiunea noastră Literatură Română

Mihail Sadoveanu-Baltagul

Mihail Sadoveanu-Baltagul-romanul tradițional

Mihail Sadoveanu-Baltagul

Prin capodopera „Baltagul ” ,Mihail Sadoveanu realizează o nouă interpretare a mitului mioritic,motto-ul fiind mai mult decât grăitor și indică sursa de inspirație :Stăpâne,stăpâne ,/Mai cheamă ș-un câne „.

1.Baltagul.Încadrare.

„Baltagul ” este un roman tradițional pentru că se constituie ca o expresie a vieții satului românesc ,a universului rural,dar și a specificului personajelor.țăranul este principalul său erou,mărturisește Sadoveanu .Imaginea țăranului este una idilică , pitorească diferită de cea a țăranului conștient moral al lui Slavici sau de cel crud,brutal al lui Rebreanu ;i mai apoi a lui Preda.Evident ca am f[cut referire la Ion ;i mai apoi la Moromete.Deasemenea romanul valorifică tradițiile românești :oierit,tors, ritualuri de sărbători ,nuntă,înmormântare,botez etc.Lumea lui Sadoveanu este puternic înrădăcinată în credința creștină specifică poporului român dar și în obiceiurile precreștine precum vizita la baba Maranda ,mulțimea superstițiilor de care ține seama cuj atenție.

Baltagul este romanul mitic pentru că zugrăvește o civilizație veche,pastorală și valorifică mituri precum cel al transhumanței (Miorița) sau cel al coborârii în infern .

3.Tema romanului „Baltagul „

a.Căutarea și salvarea

O temă centrală a cărții este căutarea și salvarea.Personajul principal,Vitoria lipan pornește în căutarea soțului său Nechifor Lipan care a plecat în munți și nu s-a mai întors.În timpul căutării Vitoria se confruntă cu obstacole și primește ajutor de la diferite persoane din comunitate.

Romanul explorează determinarea și curajul Vitoriei de a-și salva soțul și de a recupera liniștea familială.Căutarea lui Nechifor lipan devine o metaforă pentru căutarea în sine și pentru confruntarea cu propriile temeri și nevoi.

b.Tradiție și modernitate

Romanul „Baltagul ” abordează conflictul dintre tradiție și modernitate.Nechifor Lipan este soțul Vitoriei ,este un cioban care păstrează valorile și tradițiile vechi.În schimb Vitoria și copii ei încearcă să se integreze în lumea modernă.Romanul reflectă tensiunea dintre cele două perspective și evidențiază dificultatea de a găsi un echilibru între tradiție și schimbare.Tema tradiției și a modernității ne invită să reflectăm asupra valorilor noastre și a impactului pe care îl au asupra comunității și individului.

c.Confruntarea cu adversitățile și trecerea prin suferință

„Baltagul ” explorează tema confruntării cu adversitățile și trecerea prin suferință.Vitoria Lipan se confruntă cu multe provocări și suferințe în timpul căutărilor sale:natura aspră și neprietenoasă, riscurile întâlnite pe drum și suspiciunile față de intențiile sale.

Cartea prezintă voința și reziliența Vitoriei Lipan de a trece prin aceste suferințe și de a-și atinge scopul.Această temă subliniază forța umană de a face față provocărilor și de a-și depăși limitele în căutarea adevărului și a binelui.Aceste teme remarcabile din „Baltagul ” reflectă aspecte profunde ale naturii umane și oferă o perspectivă asupra luptei individului cu adeversitățile ,a relației cu tradiția și cu schimbarea ,și a căutării și salvării în propriul interior și în lumea exterioară.Romanul ne oferă o poveste captivantă și plină de sensibilitate despre puterea și determinarea umană în fața obstacolelor și ne amintește de importanța valorilor și a familiei în viața noastră.

Suspansul și intriga captivantă sunt doar două dintre motivele pentru care merită să citești „Baltagul „.Cartea se g[se;te mai jos.

Mihail Sadoveanu-Baltagul

Ofertă Cărturești

Oferta elefant.ro

 

 

Liviu Rebreanu-Ion

Ion.Romanul Obiectiv

„Ion ” este primul roman obiectiv din literatura română.Autorul său,Liviu Rebreanu este creatorul romanului modern .”Ion ” a apărut în anul 1920,dar a fost scris într-o perioadă destul de lungă,așa cum chiar autorul menționează spre finalul operei,între martie 1913 și iulie 1920.Apariția romanului a stârnit entuziasm,pentru că nimic din creația nuvelistică de până atunci nu anunța această evoluție spectaculoasă.Romanul nostru este compus din două părți și anume :”Glasul pământului ” și „Glasul iubirii „.Ion va trebui să facă o alegere,dar ce va alege?Iubirea,sau va fi dominat de dorința de înavuțire?Vom vedea.

1.Glasul Pământului

Romanul începe cu descrierea drumului care duce câtre satul Pripas ,la care se ajunge pe „șoseaua care vine de la Cârlibaba ,întovărășind Someșul ” până la Cluj din care se desprinde „un drum mai sus de Armadia ” și după ce lasă Jidovița ,”drumul urcă întâi anevoie până ce-și face loc printre dealurile strâmtorate (…),apoi cotește brusc către Râpile Dracului , ca să dea buzna în Pripasul pitit într-o scrântitură de coline „.La intrarea în sat ” te întâmpină (…) o cruce strâmbă pe care stă răstignit un Hristos cu fața spălată de ploi și cu o cununiță de flori veștede agățată de picioare „.Imsginea este reluată simbolic ,nu numai în finalul romanului ci și în desfășurarea acțiunii ,în scena licitației la care vindeau mobilele învățătorului,sugerând destinul tragic al lui Ion și al Anei ,precum și viața tensionată și necazurile celorlalte personaje.

Acțiunea romanului începe într-o zi de duminică ,în care toți locuitorii satului Pripas se află adunați la hora tradițională,în curtea Tudosiei ,văduva lui Maxim Oprea.Nu lipsesc nici fruntașii satului ,printre care familia învățătorului Herdelea ,preotul Belciug,fostul învățător-tolstoianul Simion Butunoiu și „bocotanii ” care cinstesc cu prezența lor sărbatoarea.Hora este o pagină etnografică memorabilă,prin jocul tradițional ,vigoarea flăcăilor și candoarea fetelor,prin lăuta țiganilor care compun imaginea unui ritm impetuos: „De tropotele jucătorilor se hurducă pământul .Zecile de perechi bat someșana cu atâta pasiune,că potcoavele flăcăilor scapără scântei ,poalele fetelor se bolbocesc ,iar colbul de pe jos se învâltorește ,se așază în straturile groase pe fețele brăzdate de sudoare ,luminate de oboseală și de mulțumire.”

Lui Ion îi place Florica,dar îî face curte Anei ,pentru că tatăl acesteia are mult pământ,așa că îî face curte acesteia,spre disperarea tatălui ei Vasile Baciu,care se ceartă cu Ion și îl face de râsul satului.El îl numește pe Ion „sărăntoc ‘ .Alexandru Glanetașu,tatăl lui Ion a risipit averea Zenobiei ,pe care aceasta o avea când se măritase cu el.Vasile Baciu este unul dintre oamenii harnici ai satului,care se însurase cu mama Anei tot pentru avere ,dar fiind harnic a sporit-o ,dorind sa-i asigure fetei zestrea atunci când se va mărita.Ion,flăcău mândru și harnic,o necinstește pe Ana și îi forțează mâna lui Vasile Baciu,cum se zice,așa ca acesta i-o dă pe Ana de soție,împreună cu o parte din pământ.Astfel Ion dobândește un statut social.În sat domină mentalitatea că pentru a avea o condiție socială,pentru a fi respectat trebuie sa ai avere.

În celălalt plan familia învățătorului Herdelea nu este lipsită de necazuri ,pentru că învățătorul își zidise casa pe unul dintre terenurile bisericii.Relațiile dintre Herdelea și preotul Belciug se răcesc pe zi ce trece ,de aceea el se teme că ar putea pierde toată agoniseala,iar familia riscă să-i rămână pe drumuri.Preotul Belciug rămâne văduv încă din primul an,dar este puternic și este cel mai respectat și de temut om din sat.Datorită acestei mentalități despre care am mai spus,și anume că pentru a avea un statut social trebuie să ai pământ,sunt determinate și destinele personajelor.George Călinescu în „Istoria literaturii române face următoarea remarcă :”În societatea țărănească femeia reprezintă două brațe de lucru,o zestre și o producătoare de copii .Odată criza erotică trecută ,ea încetează de a mai însemna ceva pentru feminitate.Soarta Anei e mai rea ,dar mai deosebită cu mult de a oricărei femei nu”.Bătută atât de soț cât și de tată,lipsită de orice fel de sprijin moral și dezorintată se sinucide.La scurtă vreme,moare și copilul lor Petrișor.Florica,părăsită de Ion se căsătorește cu George Bulbuc,deși îl Iubește pe Ion.

2.Glasul iubirii

Ion nu se mulțumește doar cu faptul că este căsătorit cu Ana și așezat la casa lui ,datorită firii lui pătimașe nu se mulțumește doar cu averea ci râvnește la Florica .sfarșitul lui Ion este unul năpraznic,el fiind ucis de George Bulbuc ,care-l prinde iubindu-se cu nevasta lui ,așadar Liviu Rebreanu propune pentru sfârșitul pătimașului Ion o crimă pasională.

În finalul romanului ,autorul descrie din nou satul Pripas,”care-și mai arată câteva case”.Satul a r[mas înapoi,acela;i de parcă nimic nu s-ar fi schimbat.Aici putem vorbi despre o sfericitate a romanului „Ion ” adică în epilog (sfârșitul romanului ) este prezentată aproape identic descrierea satului Pripas ,ca în prolog ” ca și cum nimic nu s-ar fi schimbat”.

Romanul „Ion ” este unul captivant și plin de neprevăzut.

Atașăm aici romanul „Ion” ,scris de Liviu Rebreanu.Vrem să facem o precizare ,cu cât veți citi mai mult,cu atât veți primi mai multe puncte,cu care veți putea achiziționa gratuit cărți.

Liviu Rebreanu-Ion

Găsiți o ofertă și în secțiunea noastră „Literatură română”