Incheierea contractelor

1.Definiție

Încheierea contractelor este tema pe care o vom analiza în acest articol.

Contractul este unul dintre principalele izvoare ale obligațiilor civile.Pentru a înțelege modalitatea de încheiere a contractelor îl vom defini aici.Contractul este definit de Codul civil ca fiind o manifestare de voință a două sau mai multe persoane cu scopul de a naște ,modifica sau stinge raporturi juridice civile.Dacă analizăm definiția contractului ,sesizăm ca ea este cea a actului juridic civil,întrucât contractul nu este altceva decât un act juridic civil ,pe care l-am definit într-un articol mai vechi.

2.Oferta de a contracta

În mod clasic contractul apare ca acord de voință realizat între două sau mai multe persoane ,spre a da naștere așa cum am spus unor efecte juridice.Prin încheierea contractului înțelegem mecanismul formării acordului de voință asupra tuturor clauzelor contractuale.Concursul părților la încheierea contractului se poate descompune într-o ofertă (propunere ) venită de la una dintre părți și acceptarea celeilalte părți.În jurul celor doi termeni -propunere și acceptare -pot interveni discuții,negocieri , modificări ale clauzelor contractuale care definesc procesul pregătirii și încheierii actului juridic.Așadar vom încerca să dăm o definiție ofertei și vom enumera câteva condiții de a contracta.

Oferta sau policitațiunea este propunerea fermă a unei persoane care se angajează să contracteze în condiții determinate ,expuse de oferta sa.Oferta poate proveni de la o persoană care are inițiativa încheierii contractului (persoană care determină și conținutul ofertei ), sau de la o persoană care în funcție de împrejurări ,propune ultimul element esențial al contractului.Oferta poate fi adresată unei persoane determinate (sau prin excepție ) publicului.

a)Condițiile ofertei de a contracta

Pentru a ;ti cum se ]ncheie un contract trebuie să vedem și care sunt condițiile ofertei .În afară de condițiile generale ale consimțământului ,există și câteva condiții speciale cum ar fi :

oferta trebuie să fie fermă și neechivocă ,adică să vădească intenția neîndoielnică a autorului de a se angaja juridic ,în caz de acceptare ;
oferta trebuie s[ fie precis[ ;i complet[.Codul civil stipuleaz[ c[ o propunere constituie ofert[ de a contracta dac[ aceasta con’ine suficiente elemente pentru formarea contractului.Ofertantul va indica toate elementele esen’iale care fac posibil[ acceptarea.Cel puțin dou[ elemente sunt necesare pentru a fi ]n prezen’a unei oferte :natura contractului propus și obiectul contractului.De exemplu nu este o ofertă valabilă de a încheia vânzarea dacă nu ni se indică bunul vizat și prețul solicitat.
oferta trebuie emisă în forma cerută de lege pentru încheierea valabilă a contractului.Această prevedere expresă este inedită dar extrem de utilă.Contractul de donație presupune emiterea ofertei în formă autentică ,așa cum legea cere pentru încheierea valabilă a contractului de donație.

c). Forța obligatorie a ofertei

Oferta ,acceptarea și respectiv revocarea ei își produc efecte numai din momentul în care ele ajung la destinatarul ofertei.

Forța obligatorie a ofertei se analizează diferit după cum propunerea se face unei persoane prezente sau unei persoane care nu se află față în față cu ofertantul :

dacă ofertantul și destinatarul ofertei se află față-n față și s-a acordat un termen de acceptare ,oferta trebuie menținută înlăuntrul termenului.
dacă ofertantul și destinatarul propunerii de a contracta se află față în față și nu s-a acordat un termen pentru acceptare ,oferta îl obligă pe autorul său ,doar daca oferta a fost acceptată integral și fără rezerve .În această situație acordul de voință se realizează pe loc ,iar ofertantul nu mai poate retracta propunerea.
dacă autorul ofertei și destinatarul acesteia nu se află față în față ,se pot naște ipoteze diferite:

-când oferta este însoțită de un termen ( expres sau implicit ) pe care autorul îl fixează pentru acceptare se consideră că el este ținut a nu-și retrage oferta pâna la expirarea termenului ;

– în lipsa unui termen pentru acceptare ,ofertantul poate să-și revoce manifestarea de voință în condițiile legii .Revocarea ofertei nu împiedică încheierea contractului decât dacă ajunge la destinatar înainte ca ofertantul să primească acceptarea, sau după caz înaintea săvârșirii actului sau faptului care determină încheierea contractului.

d )Acceptarea ofertei

1) Noțiune.Condiții

Acceptarea ofertei este expresia voinței destinatarului de a încheia contractul în condițiile descrise de ofertă.Orice act sau orice fapt al destinatarului valorează acceptare ,dacă indică în mod neîndoielnic ,acordul său cu privire la ofertă, respectând modul în care aceasta a fost formulată și dacă ajunge în termen la autorul ofertei .

Pentru a înțelege modul de acceptare al ofertei, va trebui să analizăm la fel ca la ofertă, condițiile acceptării ofertei,acestea fiind condiții speciale:

conținutul acceptării să fie în concordanță cu oferta ,din punctul de vedere al conținutului .Orice modificare a condițiilor contractuale se va analiza nu ca o acceptare, ci ca o nouă ofertă ,venită de data aceasta din partea destinatarului inițial.
să fie neîndoielnică.Cerința este stipulată în art. 1196 C.civ. care prevede că actele sau faptele destinatarului ofertei să fie neîndoielnice ,așa încât să ateste fără dubiu acordul cu privire la ofertă (adică acceptarea ofertei )
să fie exprimată înainte de a interveni caducitatea sau revocarea ofertei.Cu alte cuvinte este necesar ca acceptarea să nu fie tardivă.Acceptarea este tardivă dacă este făcută cu depășirea termenului expres sau a termenului rezonabil.În acest caz contractul se consideră încheiat doar dacă autorul ofertei îl înștiințează de îndată pe acceptant că dorește să perfecteze contractul.
părțile au convenit anterior ca oferta urmată de tăcere să valoreze acceptare .De asemenea se consideră că atunci când oferta este exclusiv în interesul destinatarului,tăcerea acestuia înseamnă acceptare.
practicile statornicite între părți , uzanțele sau alte împrejurări conferă tăcerii valoarea acceptării.

2)Oferta și antecontractul

Oferta și promisiunea sinalagmatică de a contracta

Oferta este un act juridic unilateral ,în timp ce promisiunea sinalagmatică de a contracta este un act bilateral,întemeiat pe un acord de voință.În cazul vânzării, de exemplu ,promisiunea sinalagmatică este contractul prin care părțile se obligă reciproc să încheie în viitor ,în formă autentică cerută de lege sau stabilită de părți de comun acord pentru însăși formarea contractului ,într-un termen determinat sau nedeterminat ,într-o vânzare-cumpărare ale cărei elemente (lucru vândut și preț au fost deja convenite.

Oferta este doar o propunere de a contracta ,iar promisiunea sinalagmatică se caracterizează prin asumarea reciprocă de a încheia în viitor un anume contract.

Oferta și antecontractul unilateral

Oferta este un act juridic de formație unilalterală ,iar antecontractul este unilateral este un acord de voință ce naște obligații în sarcina unei singure părți (de exemplu proprietarul unui lucru se obligă să-i vândă unei persoane de comun acord cu ea ,la un anumit preț dacă aceasta este de acord.

3)Convenția de porte-fort și oferta

Convenția de porte-fort are ca obiect angajamantul de a-l determina pe terț să încheie sau să ratifice un anumit contract ;oferta este o simplă propunere ,adresată publicului sau unei persoane determinate de a perfecta un contract.

3.Momentul și locul încheierii contractului

A.Momentul încheierii contractului

Întâlnirea valabilă a ofertei și acceptării cunoaște două ipoteze diferite :partenerii de discuție sunt față în față sau convenția se încheie între persoane care nu se află în același loc.

Momentul încheierii contractului între persoane aflate în același loc față în față (avem în vedere și contractele încheiate prin telefon sau pe internet) este momentul realizării acordului de voință ,care coincide cu declararea acceptării ofertei .

Oferta trebuie acceptată de îndată ,integral fără formularea de rezerve.

Între persoane neprezente ,când între ofertă și acceptare trece un anumit interval de timp ,încheierea contractului ridică dificultăți.S-au propus mai multe sisteme după care să se determine momentul încheierii contractului :

sistemul emisiunii (declarării ) acceptării ,se întemeiază pe pe raționamentul că acceptarea a fost manifestată ,chiar neexpediată ,acordul de voință între părți este realizat și a dat naștere contractului.Acest sistem nu are utilitate practică ,având în vedere că înainte de expedierea acceptării ,acceptantul poate reveni oricând asupra acesteia.
sistemul enu a ajuns la ofertant.De asemenea este criticabil întrucât expeditorul poate revoca acceptarea înainte ca aceasta xpedierii acceptării înțelege momentul încheierii contractului ca fiind momentul când destinatarul ofertei expediază acceptarea,chiar dacă aceasta să ajungă la destinație.
sistemul informării potrivit căruia contractul se ]ncheie atunci când ofertantul cunoaște efectiv acceptarea propunerii sale.

Codul civil român recurge la sistemul recepțiunii atunci când contractul se încheie între persoane neprezente.Deci contractul se consideră încheiat atunci când acceptarea ajunge la ofertant, chiar în condițiile în care ofertantul nu ia cunoștință de de acceptare,din motive care nu îi sunt imputabile.

B.Locul încheierii contractului

Identificarea locului unde contractul se formează valabil prezintă importanță îndeosebi sub 2 aspecte.Competența teritorială se determină uneori în funcție de locul acordului de voință.Legea statului pe al cărui teritoriu se încheie contractului este lex causae ,în ce privește condițiile de fond dacă părțile nu au ales o lege aplicabilă contractului lor ,ori dacă nu nu se poate identifica legea cu care acesta deține cele mai strânse legături.

Locul formării contractului este locul realizării acordului de voință ,dacă părțile sunt față în față.}n conformitate cu sistemul recepțiunii ,contractele încheiate între persoane neprezente se încheie la locul unde ofertantul primește corespondența care conține acceptarea.

După cum am spus ,ramura dreptului civil,este cea mai vastă dintre toate ramurile dreptului.În acest articol noi am analizat o foarte mică parte din ceea ce în Drept este cunoscut ca fiind „Teoria general[ a obligațiilor”,cu precădere am analizat și vom mai reveni la unul dintre principalele izvoare ale obligațiilor care este contractul.

Pentru a fi cât mai bine înțeleasă această ramură trebuie studiată și aprofundată ,iar mai jos vom lăsa un link către un curs foarte bine structurat.

Calina Jugastru-Drept civil.Obligațiile

Mai multe titluri puteți găsi în secțiunea Drept civil