Ultima noapte de dragoste

Ultima noapte de dragoste

Opera „Ultima noapte de dragoste întâia noapte de război” a fost scrisă în perioada interbelică în 1930 de către filosoful și dramaturgul Camil Petrescu.

În romanul „Ultima noapte de dragoste ,întâia noapte de război ” este prezentată drama intelectualului lucid ,însetat de sentimentul de iubire ,povestea studentului la filosofie Ștefan Gheorghidiu ,care odată cu începerea războiului ,iubirea dintre el și Ela se sfârșește.

„ultima noapte de dragoste ,întâia noapte de război ” este un roman modern,subiectiv ,de analiză psihologică din mediul citadin ,un roman al experienței și autenticității.

Romanul „ultima noapte de dragoste ,întâia noapte de război ” este unul extrem de captivant ,pendulând între experiențele trăite de protagonistul romanului, Ștefan Gheorghidiu,și anume iubirea și războiul.Persistența cuvântului „noapte” relevă un singur lucru și anume frământările lui Gheorghidiu.

Două dintre temele romanului sunt reprezentate de iubire și de război.O a treia temă ar fi moștenirea.

Dacă ne gândim la limbajul literar ,relatarea și povestirea  din această operă sunt înlocuite de analiză și interpretare ,iar stilul este anticalofil ,adică în această operă predomină frazele scurte claritatea și sobrietatea.

La început este prezentat personajul principal al romanului,studentul Ștefan Gheorghidiu ca sublocotenent rezervist în primăvara anului 1916 .Știm că România a adoptat timp de 2 ani o poziție neutră față de prima conflagrație mondială,intrând în război de-abia în 1916.

O secvență narativă semnificativă a romanului este cea în care Gheorghidiu vede moartea ca pe o alinare în comparație cu frigul de afară.Iată un pasaj interesant din roman este următoarea :”Gândul morții cu tot necunoscutul mi se pare anesteziat.Mă frâmântă cu sâcâitoare grijă și neliniște ,problema dormitului în frig în zorii zilei.”

O altă secvență interesantă este reprezentată de o discuție care a avut loc la popotă despre un bărbat care și-a ucis soția după ce aceasta l-a înșelat ,iar părerile în legătură cu acest subiect sunt împărțite :”Femeia e femeie și casa-i casă ,dacă-i arde de altele să nu se mărite”.Dar capitanul Corbu îi răspunde căpitanului Dimiu :”Femeia trebuie lăsată liberă, să plece când vrea”.

Referitor la cele două părți care compun romanul ,putem spune că una dintre ele exprimă aspirația protagonistului,Ștefan Gheorghidiu către iubirea absolută.Cea de-a doua parte este inspirată din experiența reală a autorului ,din articole și documente ,din jurnalul acestuia din primul război mondial ,fapt ce conferă autenticitate romanului.

În concluzie romanul este unul psihologic,subiectiv, un roman al experienței ,modern ,iar pe baza celor prezentate îl putem încadra în curentul numit modernism.

Este o opera care merită citită,deși ar putea fi înțeleasă mai greu fiind o combinație între filosofic și psihologic,dar odată începută cartea te captivează.Iat-o mai jos.

 

 

Oferta eMAG

 

Mai multe titluri de literatură română găsiți și aici

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *