Miorița este una dintre cele mai cunoscute și apreciate poezii populare din literatura română, reprezentând un simbol al tradiției și al spiritualității românești. Povestea este una plină de profunzime, combinând elemente mitice cu o reflecție adâncă asupra destinului și a vieții omului.
Poezia spune povestea unui cioban care află de la o oaie vorbitoare că doi dintre colegii săi plănuiesc să-l omoare. În loc să se revolte sau să caute răzbunare, ciobanul acceptă soarta sa cu resemnare și seninătate. Această atitudine reflectă filosofia populară românească: acceptarea destinului și legătura profundă cu natura și universul.
Personajele din Miorița sunt simple, dar pline de simbolism. Ciobanul reprezintă omul obişnuit, supus destinului și în același timp conectat la valorile morale și spirituale ale comunității. Oaia vorbitoare simbolizează legătura omului cu natura și cunoașterea intuitivă, în timp ce ceilalți doi ciobani, care complotează, reprezintă invidia și răutatea umană.
Temele majore ale poeziei sunt destinul, moartea, natura și acceptarea, toate tratate cu o simplitate poetică care însă ascunde o profunzime rar întâlnită. Miorița nu este doar o poveste despre moarte, ci și un mesaj despre curaj, seninătate și înțelepciune.Dacă ne gandim motto-ul ales de Sadoveanu pentru „Baltagul ” și anume :”Stăpâne,stăpâne /Mai cheamă ș-un câne ” arat[ clar leg[tura dintre cele dou[ opere literare ;i asem[narea dintre teme.
De asemenea, Miorița poate fi legată de alte opere majore ale literaturii române, precum Baltagul de Mihail Sadoveanu, unde temele destinului și ale dreptății sunt la fel de pregnante. În timp ce în Miorița ciobanul acceptă soarta sa cu resemnare, în Baltagul, personajul principal caută să aducă dreptate și să rezolve un mister, demonstrând modul în care literatura română explorează relația omului cu destinul. Vezi și articolul despre Baltagul
